Hotel Cometa, Cap Aurora

„Hai, pui, să mergem și noi la mare!”. Eu sunt puiul și știu una și bună: când îmi zice așa, vrea să rup din portofel. Iar dacă se-ajunge la portofel, pentru mine urmează totdeauna momente foarte grele, foarte dureroase.

Hai în Thassos, că e frumos! Da, zic, e frumos, da’ nu se poate, că e plin de români săraci, și sunt sătul, nu-i mai suport și-n concediu, aldui-i-ar bunul Dumnezeu! Bine, atunci hai în Creta, c-avem zbor direct și te poți da printr-o grămadă de ruine și răgălii, cum îți place ție! Plus plaja de la Elafonissi! Mai ții minte Elafonissi? Da, zic, e frumos, da’ nu se poate, că e plin de săraci zgomotoși, cu creierele pline de bășini! Bine, atunci hai în Paxi, la liniște! Da, zic, e frumos, da’ nu se poate, că e plin de săraci sub acoperire! Bine, atunci hai la Budva, că-s prețuri mici și te las să-noți până la insulă, dacă ai chef! Da, zic, e frumos, da’ nu se poate, că e plin de săraci bețivi! Atunci hai în Croația, la Cres, c-am auzit numai lucru bune de insula aia! Da, zic, e frumos, da’ nu se poate, că e plin de săraci scârboși, nudiști, fel și fel, Doamne apără și păzește! Atunci hai pe Riviera Amalfetană, că n-am fost niciodată și-s tare curioasă! Da, zic, poa’ să fie frumos, da’ nu se poate, că e plin de săraci milogi! Bine, atunci hai iar la Toulon, pe plaja de la Des Sablettes, c-acolo ne-a plăcut la amândoi! Da, zic, era frumos, da’ nu se poate, c-acum s-a stricat și Des Sablettes, e plină de săraci sufertari, de sindicaliști, de nenorociți! Atunci hai pe plaja de la Jurmala, c-acum în iulie e caldă apa! Da, zic, e frumos, da’ nu se poate, că e plin de săraci murdari, d-ăia care vorbesc rusește de ți se-ntoarce rânza pe dos! Bine, atunci hai la Sinemoreț, c-acolo nu e nimeni! Da, zic, ar fi o idee, da’ ce te faci dacă tocmai d-aia se umple de săraci nomazi, d-ăia, știi tu, „la pânză”?!

Așa că ne-am cazat la două stele, la hotel „Cometa” din Cap Aurora. Ce, la Cap Aurora nu e bine? Ie-te-te, mai facem și mutre acuma! Îți zic eu că-i foarte bine! E patul cam strâmt, nu-ncăpem și noi doi, și aia mică, dar nu-i bai, dorm eu pe podea și voi două-n pat; păi de ce am totdeauna la mine sacul de dormit? De mâncat, mâncăm la Meteor, alături, c-acolo avem bonuri de masă, doar n-o să mâncăm la cine știe ce prostie de fiță, cu chelnerițe tinere, cu fusta scurtă și țâțe mari! Chelnerița noastră e-o doamnă așezată, la vreo 60 de ani, care-o scuipă mereu pe-aia mică, ca să n-o deoache. E, și ce dac-a scuipat din greșeală și la tine-n ciorbă? Mai greșește omul, mai ales dac-are proteză care clănțăne.

articol publicat in numarul 28/2016 al revistei Catavencii