În diferite perioade începând din 1800, Moldova a fost parte a Imperiului Otoman, a Imperiului Rus și a Uniunii Sovietice, parte a României și independentă. Dacă nu vă place poziția Moldovei, așteptați câțiva ani și o se schimbe. Dată fiind mărimea ei, nu are multă importanță. Totuși, are un avantaj strategic: geografia. Limba principală este româna, vorbită într-un dialect regional aparte. Dar rusa este folosită la fel de mult.
Români, ruși și ucrainieni sunt amestecați aici. A existat și o comunitate evreiască, până când au venit germanii, în Al Doilea Război Mondial. Este celebră în istoria evreilor pentru un pogrom care a avut loc aici, în 1903. O femeie creștină a murit într-un spital evreiesc din capital, Kișinev, iar azi Chișinău. Un ziar de limbă rusă a publicat un articol în care se pretindea că medicii evrei au otrăvit-o. Drept răzbunare, peste 50 de oameni au fost uciși, iar ziarele internaționale au scris despre pogrom. Când am vizitat Chișinăul, m-am gândit la acest lucru, dar într-un mod straniu. În 1903, moartea a 50 de evrei într-un loc uitat de lume era încă un eveniment notabil. Când te gândești câți au fost uciși aici 40 de ani mai târziu, pogromul din Chișinău pare ceva destul de nevinovat. Există teritorii de frontieră în timp, dar și în spațiu.
Moldova poate fi un loc obscur în mentalul global, dar, cu toate acestea, este importantă. Moldova se află între două râuri: Prutul este actuala frontieră cu România, iar Nistrul este, în linii mari, frontiera sa cu Ucraina. Principalul port al Ucrainei este Odessa, care este, de asemeni, și orașul pe care Rusia îl folosește pentru a ajunge la Marea Neagră și la Marea Mediterană. În mâinile unor inamici ca Germania nazistă, Odessa este pierdută pentru ruși și, cu ea, este pierdut accesul Rusiei la restul lumii. Ucrainienii și rușii, uniți sau divizați, trebuie să aibă extrem de mare grijă de Odessa. Rușii se luptă acum să își crească influența acolo, în timp ce România, susținută de Statele Unite, încearcă să îi limiteze. Nu este un punct de presiune în sensul izbucnirii unui război, ci este un punct de presiune în termenii unor potențiale frământări ulterioare.
Și Rusia, și Ucraina vor ca frontiera Ucrainei să fie pe Prut pentru că, dacă este pe Nistru, distanța până la Odessa este de doar aproximativ 80 de kilometri. Dacă o putere străină ar controla malul vestic al Nistrului, orașul ar fi greu de apărat. Deoarece Niprul curge și prin [în original, „spre”, dar este o greșeală, că Niprul nu poate curge de la Marea Neagră spre amonte – nota mea] capitală, accesul Kievului la mare ar putea fi pierdut. Contează cine controlează Moldova. Pentru Rusia și Ucraina, aceasta este calea spre Carpați și securitate. Pentru o putere occidentală, este o trambulină spre est. Deloc surprinzător, când a fost semnat Pactul Hitler – Stalin, un codicil secret le dădea sovieticilor dreptul să ocupe Basarabia, o parte a Moldovei românești și actuala Republică Moldova. În 2014, un mic număr de pușcași marini au efectuat exerciții militare în Moldova. Nimeni nu se așteaptă la un război iminent, dar toate părțile sunt cu ochii pe Moldova, nu pentru că aceasta este importantă în sine, ci pentru că este cheia spre lucruri importante. Statisticile oficiale spun că Moldova este cea mai săracă țară din Europa. Când am vizitat-o, am fost însoțit de soția mea și de o membră a staffului meu, amândouă femei raționale și serioase. Totuși, în timp ce ne plimbam pe străzile din Chișinău, ele se distrau estimând prețul cizmelor pe care le purtau tinerele. Am aflat că acele cizme nu erau ieftine. În cea mai săracă țară din Europa, femeile purtau cizme care costau sume impresionante. Am aflat ceva despre Moldova, dar și despre soția și despre angajata mea. Moldova nu este atât de săracă pe cât credeam, iar soția și angajata mea știau lucruri pe care nici nu visam că le-ar ști.
Chiar mai interesant a fost un oraș de lângă Chișinău pe care l-am vizitat, numit Orhei. Deși, statistic, este sărac, străzile erau pline de mașini, destul de multe dintre ele BMW. Mai semnificativ, străzile erau pline și de bănci, inclusiv bănci internaționale importante, cum ar fi Société Générale. BMW-uri, șapte sau opt bănci și oameni bine îmbrăcați nu erau ceea ce mă așteptam să văd.
Așa cum se întâmplă deseori, statisticile oficiale nu surprind realitatea. Aceasta este zona de graniță dintre Ucraina și România, ceea ce înseamnă granița dintre sferele de influență ale Rusiei și ale Uniunii Europene. Băncile românești sunt bănci europene, iar depunerea banilor în ele permite ca banii să fie spălați și transformați în capital european de investiții, care circulă prin lume și își crește valoarea. Rușii și ucrainienii vor să își ducă banii în Europa. Cine știe, până la urmă, ce se va alege din banii de la est de Nistru?
Transnistria, regiunea de la est de Nistru, este, din punct de vedere legal, parte a Moldovei, dar, de fapt, este independentă. Unii o numesc stat mafiot, ceea ce înseamnă că este condusă de crima organizată ca un centru de activități ilegale, de la droguri la spălare de bani. Este dominată de oligarhi ruși, lucru care ar fi la fel de valabil chiar dacă zona ar fi ucrainiană și nu moldovenească. Soarta banilor din Transnistria este, în acest moment, necunoscută. Se mută spre vest, în Uniunea Europeană, și dispar, ca să reapară curați. John le Carré, în romanul său „Cel mai vânat om din lume”, îi numește bani lipițani. Lipițanii sunt cai care se nasc negri, iar apoi devin albi ca zăpada. Viitorul este necunoscut și, prin urmare, dușman. Banii trebuie spălați repede.
Moldovenii au acum dreptul să obțină pașapoarte românești, un drept căruia i s-au opus, dar nu prea vehement, Ucraina și Rusia. Dacă poți să duci bani în Moldova, iar apoi să-i dai cuiva cu pașaport românesc, în care ai încredere – sau, chiar mai bine, care se teme de tine – poți să transferi bani în UE și în oportunități de investiții curate ca lacrima. Procesul este complex, dar explică numărul mare de bănci, cizmele scumpe și BMW-urile.
La fel ca în toate regiunile de graniță, contrabanda este un serviciu esențial, iar, în acest caz, obiectul contrabandei sunt banii. Este ceva foarte diferit de ce se trafica în anii 1990: femei. S-a spus că un număr uriaș din de femei din bordelurile legale din Europa erau moldovence, încercând cu disperare să trăiască într-o lume care se prăbușise în jurul lor. Acel negoț pare să fi fost înlocuit acum cu mai profitabilul comerț cu bani.
Puterea Uniunii Europene și a NATO nu s-a întins niciodată atât de departe. Se vorbește de încorporarea Moldovei în România. Europenii nu sunt dornici să vadă Moldova parte oficială a UE, cu siguranță nu acum, și cel puțin unii moldoveni fac prea mulți bani din poziția țării lor ca punct de transfer între Rusia și Europa ca să accepte și să aplice reglementările europene. În parte, și din acest motiv România nu a fost inclusă în Acordul de la Schengen, care le permite tuturor celor care au pașaport al unei țări din UE să intre nechestionați (și neverificați) în oricare altă țară a UE. Românii sunt tot mai motivați să combată contrabanda, dar, oricât de eficienți ar deveni, contrabanda este un mod de viață într-o regiune de graniță. Moldova reflectă tensiunea dintre ceea ce este o regiune de frontieră și ceea ce România intenționează să devină. Dorințele României sunt reale și credibile, dar astfel de dorințe sunt o provocare pentru zona de frontieră.
Lucrul important de amintit este că această regiune, denumită în diferite feluri, îndeplinește acest rol, cu diferite produse, de secole. Vechile moschei care sunt acum biserici, un amestec de limbi și tavernele în care bărbați voinici, bine îmbrăcați, cu priviri dure, vorbesc încet între ei, sunt grăitoare. La fel sunt amintirile despre războaiele care s-au purtat aici, în special în cei 31 de ani în care regiunea a fost distrusă de trupele sovietice și naziste, împreună cu românii care au luptat de ambele părți. Într-un fel, este istoria Europei, murdară și amestecată, prin comparația cu curățenia Uniunii Europene.”
***
extras din cartea „Puncte de presiune. Despre viitoarea criză din Europa”, de George Friedman, apărută în românește la editura Litera, 2016, în traducerea Corinei Hădăreanu. Extrasul poate fi găsit la paginile 219 – 223 a cărții, al cărei ISBN este 978-606-33-0495-8, iar titlul original este „Flashpoints. The Emerging Crisis in Europe”, 2015.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu