Întâi de toate, există barbutul la mai mare: simplu de înțeles, simplu de jucat. Cel mai mare zar e 1-1, urmat de 6-6, apoi de toate celelalte combinații. Suma bate dubla, adică 5-3, de exemplu, e mai mare decât 2-2.
Mai interesant e însă barbutul curat: zarurile câștigătoare sunt 3-3, 5-5, 6-6, 6-5 (în această ordine), iar cele pierzătoare sunt 2-2, 2-1, 1-1 și 4-4. Jucătorii sunt așezați în roată (care poate cuprinde și 20 de oameni), iar stilurile (convențiile de joc) sunt diverse; să amintim doar de jumate-jumate, ce vine, perechi, la față, para-ndărăt, așa și-așa. Fiecare din aceste stiluri își are proprii aficionados, dar preferatul meu este para-ndărăt, în care cel care a luat potul cu o aruncare bună păstrează zarurile și comandă următorul tur, nu le cedează următorului, ca în celelalte stiluri.
Atenție, indiferent câți jucători sunt, numai doi aruncă propriu-zis cu zarurile: cel care are mâna (sau cum zic alții, cel care iese) și cel care-l comandă. Numai aceștia doi pun banii jos, inițial – la rândul lor, banii pot fi potul (o sumă mare) și fața (o sumă mică, care se ia la fiecare aruncare, pe când potul poate rămâne jos mai multe aruncări la rând, devenind tot mai gras (cam ca la Loterie, când se anunță report). Jucătorii din roată încep să parieze abia după ce cei doi zărari au stabilit ce joacă, iar atunci, din roată se întreabă: „Merge Brăila?”. Cel care are mâna poate accepta Brăila (iar câștigul e considerabil, dar depinde atât de ce aruncă el, cât și de ce aruncă adversarul direct), sau o poate refuza, și-atunci acceptă șanul (soarta potului depinde exclusiv de propria lui aruncare).
În general, la barbut nu iese cu bătaie. Adică nu iese până nu se recurge la tăiete: o aruncare poate fi anulată prin acest procedeu, cu condiția ca zarurile să fie încă în mișcare când se spune „Tăiete!”. Și se mai întâmplă și confuzii.
articol publicat în numărul 8/2010 al revistei Cațavencii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu