miercuri, 25 august 2010

M-oi duce. Are cineva sugestii?


Chestia e ca trag o fuga pana la tara aia din care-au fost izgoniti tiganii, da' nu ca sa-i razbun, ci in speranta ca frantujii o sa-mi dea si mie 300 de euro la plecare, numai sa se vada scapati de mine. Acum, eu sper, dar cum mi-o fi norocul...

Am traseu prin urmatoarele orase si orasele: Lyon, Marsilia, Aix-en-Provence, Toulon, Avignon, Le Ciotat, Cassis, Annecy (la alegere cu Chamberry sau Grenoble) si poate Sainte-Etienne (la alegere cu Clermont-Ferrant). Intrebarea cu care vin eu, ca omul care neam de neamul lui n-a mai fost p-acolo: sugestii, ceva? Ponturi? Locuri de vazut NEAPARAT? Vreo carciumioara simpatica? Vreun mestesugar, scriitor, guru, morfinoman de seama? O casa memoriala, vreun muzeu particular, ceva? Vreun traseu montan care sa merite? Vreo podgorie, crama, pastravarie, ceva de neratat? Ciupercarie, castel, castelas, cocioaba istorica? Gradina zoologica, botanica? Vreo fabrica de hartie igienica, ceva?

Pentru toti cei care au ceva de recomandat, multumesc anticipat. Pentru cei care n-au, multumesc oricum ca nu ma-njurati ("E criza si lu' asta-i arde sa-ndese bani in curul francejilor!").

Pentru francofobi, e prea tarziu: deja am postat intrebarea.

Atentie, Cloverfest sta sa-nceapa!

E pe vine: Cloverfest, festivalul ala din muntii Leaota, are loc si anul asta, incepend de maine, adicatelea. Si tine pana duminica, exact cat stau eu in muntii Calimani. Cred ca special il potrivesc organizatorii asa, numai de-a dracu’ ce-i pielea pe ei; ca nici anul trecut n-am fost, ca tot pe munte eram – si, culmea, tot in Carpatii Orientali, anume in Rodnei!

Ziceti si voi daca asta nu-i facatura pe fata...

Totusi, desi anul trecut am ratat editia zero a Cloverfest-ului, iar anul asta ratez editia 1, stiu cate ceva despre actiunea asta, ca am participat la o bauta, intr-o noapte de primavara, cand s-au pus la cale detaliile proiectului. E perfect adevarat ca am consumat (a cata oara?!) fara masura, si ca nu mai tin minte ce tot vorbeau baietii si cum puneau ei lucrurile la cale. Imi amintesc doar ca berea era rece, locul era splendid, focul urias, fripturile nemaipomenite, iar cantarile sunau bine de tot. E drept ca bauta asta, de care va zic, a fost ceva foarte mic, un fel de rahatis fata de un Cloverfest normal, dar orisicum, e tot ce va pot povesti.

Nu ca n-aveti unde gasi povesti adevarate: aveti odata blogul evenimentului, cu toate informatiile de care-i nevoie; aveti relatarea Stelei, care a fost acolo si-a vazut cu ochisorii ei, n-a inventat nimic; mai aveti si teaserul de pe site-ul lui Eugen Istodor, adica un fel de discutie barbateasca intre Istodor insusi si organizatorul Cloverfest, alde Ovidiu (“Haripa” pentru prieteni); iar despre sat in sine, am scris chiar si eu cate ceva (putin, din pacate, ca eram mahmur al dracului).

Bun, ati inteles mesajul: Garana, pazea! Cloverfest vine tare din urma!

Domnul Grecku nu este nebun!

Ani in sir am fost eu convins ca, odata si-odata, va rabufni la suprafata strania boala mintala de care sufera prietenul nostru Grecku. E drept ca nimeni nu parea sa observe nimic, afara de mine, care vedeam semne mici, dar sigure; nu le enumar aici, ca n-am destul spatiu pe blog. Am sa pomenesc unul singur:

invariabil, cand ne intorceam de pe vreun munte (la care Grecku insusi lipsise), ne punea sa-i povestim in detaliu traseul. Nu avea rabdare sa ne asculte pana la capat, pentru ca izbucnea: "Ce, ba, asta-i traseu?! E-un cacat! Pai io, ba, cu Jenica..." si urma o mare auto-tamaiere, in sensul evocarii uneia sau alteia din ispravile facute de domnul Grecku, personal, dar nu singur, si impreuna cu ubicuul "Jenica".

Scenariul asta s-a repetat, in ani, de zeci si zeci de ori, pana cand convingerea mi s-a instalat in minte: e ceva cu totul deranjat in mecanismului bietului Grecku. In ultima vreme bagasem de seama o nuanta: izbucnirile sale de laudarosenie erau cu mult mai grandomane cand venea vorba de vreun traseu facut de noi (fara el) in muntii Fagaras. Simptomul "Pai io, ba, cu Jenica..." era invariabil prezent, dar categoric agravat cand lui Grecku i se povestea ceva de Fagaras.

Ei bine, anul asta s-a elucidat misterul, in cel mai simplu mod: l-am pus pe domnul Grecku sa povesteasca pana la capat ce anume facuse el cu "Jenica". Adica sa-si termine vorba inceputa prin 1999, daca nu ma insel, si care niciodata nu trecea de preludiul "Pai io, ba, cu Jenica...". Iata despre ce este vorba:

In anii 1992, 1994, 1996, 1998, domnul Grecku, insotit desigur si de alti amici (printre care s-a numarat de fiecare data legendarul "Jenica") a facut intr-adevar niste trasee de creasta in Fagaras, trasee impresionante, care l-au purtat practic de-a lungul intregii creste, inclusiv in sectoarele de est (Lacul Avrig - Turnul Rosu), de vest (Lacul Urlea - Rudarita), si de sud (Cabana Voina - Oticu - Curmatura Zarnei). Pentru cine se pricepe cat de cat la Fagaras, e limpede ca astea sunt zone in care nu prea calca nimeni, afara de salvamontisti si vanatori, ca sunt considerate "nespectaculoase" (vorba sa fie!), si lipsite de varfuri de peste 2500 de metri - si dupa cum se stie, romanii nostri merg pe munte ca sa bifeze una-alta, nu de altceva. Esential e sa-ti suni gagicile de pe Moldoveanu, nu sa mergi pe munte de dragul mersului!

Ei bine, m-am lamurit in sfarsit. Sarmanul domn Grecku nu e nici pe departe nebun, de altceva sufera el: de ciudosenie. Ori de cate ori cineva (altcineva decat el, buninteles) merge pe munte, in general, si in Fagaras, in special, in domnul Grecku se aprind toate focurile iadului invidiei. Se simte cum ma simteam eu in adolescenta, cand nu ma invitau colegele pe la vreo sindrofie. Asa se explica exoticul sau sindrom "Pai io, ba, cu Jenica..." - e vorba de simplul necaz de a sta acasa, cand altii fac ce-i place lui mai mult si mai mult: sa simta sub bocanci piatra sfanta a muntelui (exprimare ii apartine).

Si cum de abia anul asta m-am dumirit? Pai, simplu: alaturi de fantomaticul "Jenica", am participat si eu la un munte organizat de Grecku, pe traseul Victoria - Valea Sambetei - Muchea Dragus - Lacul Vistisoara - creasta - Lacul Podragu - Valea Doamnei - Balea Cascada - Victoria. Nu ca n-as mai fi fost eu pe munte cu domnul Grecku, vorba aia; dar acum ma-ntorc cu tolba plina, nu-i asa, ca pentru voi am revelatia ca Grecku nu este nebun, iar pentru cei care citesc Academia Catavencu am povestea expeditiei, cu micile (si marile) ei reusite si esecuri. Mai mult esecuri, la drept vorbind, dar despre asta amanunte la rubrica Rucsac Show.

duminică, 22 august 2010

"Credeai c-am murit, neica?"

M-am intors. Ce, credeati c-ati scapat de mine, gata?! Nu, neicusorilor! E vara si ma fojgai incoace si-ncolo, ca la iarna o sa stau binisor acasa, ca-n fiecare an. Pentru mine, acum e momentul de misunat! Deci misun si n-am ragaz de blogareala. Da' cand oi gata cu agitatia, revin cu "o serie intreaga" de subiecte noi in gusa. Co'ect?

p.s. ati bagat de seama cat de imbeciloida e aceasta exprimare, "o serie intreaga"?! In comparatie cu ce? Cu "o serie incompleta"...??!