Revelatie: distractie de fitze vs distractie de nashpa (III)

Ce spuneam? A, da, gata, mi-am amintit: am vazut cum face specia noastra la public display. Foarte fin. Acum sa vedem cum face cea mai asemanatoare chestie din lume, si anume specia “cimpanzeu” (Pan troglodytes, ca sa zicem asa, sa ne dam si noi stiintifici). Pai cum sa faca?!
Exact ca si noi, se aduna in grupuri mixte, masculi si femele. Masculii, ca la orice specie mamifera, sunt permanent dispusi sa se imperecheze, dar femelele nu se imperecheaza decat in perioada fertila, cand vulva li se umfla foarte mult, astfel incat ele par sa aiba pe fund o uriasa umflatura roz, extrem de excitanta pentru masculi (pentru aia din specia lor, buninteles). Femelele par indiferente fata de masculi, iar masculii isi produc propriul public display: urla, dau cu labele-n copaci, zgaltaie tufisurile, culca vegetatia in picioare, se urca in copaci si zgaltaie de crengi ca apucatii, etc. Se pare ca intreg ceremonialul e foarte spectaculos, desi prea putini oameni l-au vazut vreodata (il gasiti in cartea “In umbra omului” al dragutei de Jane Goodall). Bref, intocmai ca si noi, cimpanzeii se aduna in grupuri mixte, masculii isi demonstreaza forta (fizica, in cazul lor, financiara, in cazul nostru), femelele se fac ca nu-i baga-n seama, dar ii evalueaza cu discretie si apoi isi aleg partenerii de imperechere.
Acum e clar de ce tinerii iubesc urletul ATV-ului: intocmai ca la maimutoi, urletul e semn de prestigiu, de putere. Ar fi usor de fabricat ATV-uri silentioase, dar s-ar pierde cel mai important “carlig” al acestei masinute: posibilitatea de a-ti semnaliza prin zgomot putirinta de imperechere.
Bun, ne-am lamurit cu distractia de fite. Este modul in care specia noastra da curs impulsurilor instinctuale pe care le avem in comun cu cele mai apropiate rude (nu c-ar fi foarte apropiate: p-alea am avut noi grija sa le exterminam, si-nca de multa vreme).
Dar noi nu suntem doar o specie de maimute. Suntem acea specie de maimute care a coborat din copaci, a iesit in camp deschis si a supravietuit prin vanatoare. Vanatoarea ne-a furnizat hrana, ne-a aparat de pradatori si ne-a scapat de concurenta. Suntem, deci, maimuta-vanator, si asta ne face unici in familia noastra: psihologic, suntem niste corcituri intre maimute si lupi. Ergo, impulsurile noastre sociale oscileaza permanent intre competitie (ca la maimute) si cooperare (ca la lupi).
Acum e nevoie de un pic de viziune: e usor sa comparam distractia de fite cu public displayul maimutoilor, ca p-astia nu i-am exterminat, erau prea putin periculosi ca sa ne puna probleme; in schimb celelalte specii hominide (baietii de Neanderthal, bunaoara) au fost lichidate fara mila, astfel incat nu avem cu ce compara distractia de nashpa. Va trebui sa recurgem la imaginatie.
Avem deci distractia de fite (clubbing, shopping, dancing, ATV) care e replica noastra la impulsul de public display, si avem distractia de nashpa (fotbal, trekking, pescuit, marathon), care e replica noastra la impulsul neanderthalian al vanatorii in grup.
Cum nu vreau sa jignesc pe nimeni, admit cinstit: poate voi nu simtiti acest impuls si nu va plac chestiile astea din distractia de nashpa. Dar eu il simt si mie-mi plac. Nu poti sa te caci in gustul omului, neh?!