joi, 21 august 2008

Absenteismul ca solutie

Va mai aduceti aminte cine erau “absenteistii”? Erau boierii aia frantuziti care si-a dat mosiile in arenda (la arendasi, evident!), si s-au plimbat toata viata: care pe la Paris, care pe la Nisa, care pe la moasa-sa pe gheata, si buninteles ca au saracit. Pe copiii lor i-au lasat lipiti pamantului, in schimb copiii arendasilor erau coca de bani, ca doar furasera parintii lor destul de la boierii aia “absenteisti”. Chiar, asta desemna in epoca cuvantul “ciocoi”: arendas imbogatit, care fura de la boier. N-ar fura ei, da’ daca boierul nu-i acasa…
Cand eram la scoala am fost indoctrinat ca boierii astia au fost niste mari ticalosi, niste criminali groaznici care “mancau din sudoarea poporului”, niste paraziti, paduchi, plosnite, limbrici etc.
Am fost si eu la Paris o saptamana, in aceleasi conditii ca absenteistii aia (adica nu pe banii mei), si mi-am cam schimbat punctul de vedere. Si uite de ce: in primul rand, absenteistii au dus viata pe care si-au ales-o, nu cea pe care le-au impus-o altii (oricum ar fi, e nashpa sa aleaga altcineva pentru tine, cum se intampla de exemplu in casnicii); iar in al doilea rand, vietile lor n-au fost irosite, pentru ca relatiile pe care le-au construit cu barosanii de-acolo au folosit tarii in multe randuri, bunaoara cand a trebuit semnat Tratatul de la Trianon (astept comentariile voastre!).
Ca proaspat absenteist, atata zic: Parisul pute, dar e misto; iar blogul nu l-am dat in arenda cat am lipsit, special ca sa nu ma fure arendasul! Acum s-a lamurit de ce nu s-a miscat nimic pe blog atata timp…?

2 comentarii:

cristi spunea...

Mi'aita,abia acum imi dau seama cat de mult mi-au lipsit rationamentele tale.
Deci,bun venit printre cei care considera ca Parisul pute dar e mishto.
Despre dat blogul in arenda,sant sigur ca nimeni nu s-a gandit asa de departe.Atata doar ca si la Paris este internet si ne era dor de un "Alinierea!Ba fraierilor ,sant la Paris,la o gura de aer.Ciocul mic si joc de glezne pana la comanda urmatoare".
Referitor la Trianon:orice maghiar care nu este analfabet,cand aude cuvantul Trianon incepe sa faca spume la gura.Daca il intrebi care este parerea lui despre Tratatul de la Trianon,o sa iti spuna ca regina Maria a Romaniei a fost o nonconformista,ca altfel nu ar fi maritat-o bunica-sa(marea regina Victoria a Albionului)taman la capatul Europei,sub poala turcilor,cu un printisor complet necunoscut.Si o sa mai spuna ca ambasadorul francezilor la Bucuresti era mare colectionar de femei nonconformiste.Si in colectie,inainte de a veni la post la Buc,nu avea nici o regina.E,ambasadorul a convins guvernul de la Paris ca Romania trebuie sprijinita.
Din cate imi amintesc de cand citeam memoriile reginei Maria,povestea ca Ferdinand si ministrul roman de externe o rugau des sa -i scrie lu' varu-su primar-regele Angliei cu tot felul de probleme de stat de-ale Romanicii ,legate de incheierea razboiului.
Despre relatiile absenteistilor cu barosanii francezi nu stiu nimic.As zice totusi ca nu erau la nivel destul de ridicat.

misu spunea...

@ cristi: domnule, si mie imi lipsesc rationamentele mele, in schimb sefii doresc cu dinadinsul sa rationez pentru firma, nu pentru trebile mele particulare (ce oameni!). Intelegi, in meseria asta de ciudati e o chestie care se cheama chiar asa, "rational" ("Mihai, fa-mi si mie niste rationale! Mihai, cand sunt gata rationalele mele...?!"); auzi colo, ii pui pe ciudati sa rationeze pentru tine si-i mai si platesti pentru asta!
Ce sa mai vorbim. Meserie te halesc.
Cu Trianonul asa e, exact cum zici. Experientele mele cu teoriile maghiare sunt foarte similare: francejii ne-au dat Ardealul, pleasca, pentru curvasariile Reginei noastre (din punctul nostru de vedere, greu de gasit un personaj istoric care sa fi facut mai mult bine tarii, inclusiv ca imagine!).
Exista cateva mici amanunte pe care maghiarii prefera sa le uite sistematic: decizia de unire nu a fost luata nici de republica franceza si nici de regatul Romaniei, ci de reprezentatii Transilvaniei, de majoritate: romanii, sasii si svabii au votat pentru unirea cu Romania, maghiarii si secuii pentru unirea cu nou-infiintatul regat al Ungariei. A existat o adunare nationala maghiara la Arad, care a "decis" unirea cu Ungaria, dar armata maghiara, care ar fi trebuit sa puna in practica aceasta decizie, a luat o bataie groaznica in 1919, pe Tisa, de la armata romana. Ce-ar fi putut face marile puteri, in conditiile astea? Sa ia o decizie in favoarea unui adversar invins, si in defavoarea unui aliat invingator?! Absurd. In conditiile in care "principiul de autodeterminare" al lui Wilson zicea ca majoritatea unei provincii decide soarta acelei provincii, inclusiv independenta de stat (cum a procedat Ungaria, de exemplu); daca majoritatea decide unirea, ce sa mai faci?
Exemplu: pacea dintre greci si turci, care nu le convenea grecilor, a fost sparta de ofensiva greaca in Asia Mica - numai ca turcii au castigat razboiul ala, iar marile puteri au schimbat tratatul initial si l-au inlocuit cu unul favorabil Turciei.
Deci, se poate sa schimbi un tratat, chiar si ala de la Trianon. Dar pentru asta trebuie sa castigi razboiul direct (parte-n parte), nu sa-l pierzi!