marți, 17 februarie 2009

“Gika se cearta de unul singur pe blog!”

La o mica sesiune alcoolica de zilele trecute (o “cinste”, cum se zice), unul dintre baieti (sarbatoritul; apropos, La Multi Ani, baiete, sa-ti traiasca frantuzoiaca!) a remarcat: “Ba, voi stiti ca Gika a ajuns sa se certe de unul singur pe blog?”.
Rasete, chestii. Cineva a cerut detalii, si i s-a explicat: “Pai el scrie si tot el isi raspunde la comentarii, ca nu mai are nimeni chef sa se certe cu el!”. Rasetele au sporit in vigoare.
Domnilor, asa este. Nimic de obiectat la adevarul celor spuse de sarbatorit. Vreau insa a discuta “cazul”.
In opinia mea proprie si personala, orice proiect de durata (de tip “blog”, “revista”, “o mie si una de nopti”, “prison break”, etc) are un astfel de moment de “reflux”. In sensul ca un proiect traieste o vreme din impulsul dat de noutate, apoi intra in conul de umbra al obisnuitei, iar in cele din urma fie devine altceva (in cazul unui succes), fie moare (in mult mai frecventul caz al unui esec).
Totusi, spre deosebire de un serial sau de o revista (cine-si mai aduce aminte de “Urzica”?), un blog are si insusirea de jurnal. Si in cazul unui jurnal nu te poti plange ca n-ai feed-back pe el, ca tocmai d-aia-i jurnal, sa n-ai! Daca vi se pare deplasata ideea asta, cititi jurnalul lui Mihail Sebastian si apoi pe cel al lui Mircea Cartarescu. Diferenta e izbitoare: literar vorbind, al lui Cartarescu e mai reusit, dar mult mai neonest; al lui Sebastian contine si expresii fruste (“buna de futut” zice el despre o actrita, apoi citeaza ce-a spus alta: “unde e Antonescu, sa-i sug pula, sa-i pup coaiele, ca ne-a scapat de legionari!”), dar e de o sinceritate extrema. Se vede ca a fost scris pentru el insusi, nu pentru o eventuala publicare, ca cel al lui Cartarescu.
Ergo: e natural ca dupa o vreme sa inceteze comentariile pe blog. Exista, desigur, bloguri cu sute de cometarii la fiecare post (cel al Simonei Tache, de exemplu), dar acolo intervin si alti factori, unii mai putin cunoscuti (cei care posteaza comentarii pe blogul ei ies impreuna la bere, au devenit o cvasi-comunitate). Dar blogurile obisnuite urmeaza de obicei aceasta curba clasica, descendenta.
Acum, nu zic ca n-am si eu partea mea de vina. Am promis de la bun inceput ca va spun povestea Berilor de Aur, de la idee la “produs” si mai departe, a esecului sau, si pana acum n-am povestit nimic. M-am luat cu catei scosi din lac, daci, insule, demoni, Nicolae Densusianu, ma rog, tot felul de prostii, si nu m-am tinut de cuvant.
Cred ca e momentul, neh?

10 comentarii:

mara spunea...

Multumesc, domnule Gica, pentru postul din aceasta seara ca poate o sa inteleaga si prietenul meu, Grecu ca blogul meu nu e o prostie, ci, pur si simplu, este jurnalul meu semi-intim (ca il mai vad si altii), dar e locul meu unde pot sa debitez tampenii atunci cand ma simt frustrata.

llollitta spunea...

:) stai linistit, ca treaba cu autocomentatul e mult mai larga. eu vin de pe weblog.ro unde se petreceau o multime de scandaluri pe aceasta tema pentru ca acolo existau topuri facute in functie de numarul de comentarii primite. asa ca oamenii se autocomentau la greu

misu spunea...

@ mara: pai daca prietenul tau Grecku nu intelege care-i treaba cu blogul, ce sa mai zic de prietenii mei?! say nothing about faptul ca eu ma simt frustrat tot timpul (stii tu de ce!), mai nou, si cand postez ceva pe blog si cand nu postez.

@llollitta: da, am ajuns si eu in aceasta fundatura. acuma, chestia e ca eu nu mi-am pus comentarii pe propriul blog, sub un nume fals; au avut grija de asta amicii! iti dai seama ce penibil pentru un om care intra si el sa citeasca, in necunostinta de cauza: era un misu care scria posturile si vreo cinci misu care bagau comentarii la greu (sictirindu-se cu toata lumea, dar si intre ei! sau ma rog, "intre el", ca teoretic era un singur misu. fericite vremuri!)
:)
am auzit si eu chestia cu autocomentatul. mi se pare idiot. probabil ca oamenii nu suporta sa latre la luna! da' eu cum suport, si continui sa-mi scriu gandurile bine-mersi?
deci, se poate!

p.s. bebe ce face?

llollitta spunea...

bebe-i bine :)
cred ca unii uita ca blogul naste ca jurnal si au impresia ca trebuie musai sa fie pe post de conferinta de presa

mara spunea...

domnul gika luaţi poveste de aici si cititi: http://life.hotnews.ro/stiri-acasa-5427212-telecomanda-fara-baterii-live-b1tv-nimic.htm

misu spunea...

@ all: bre, nu mai am ragaz de loc! n-am cand umbla pe net, ca stau toata ziulica pe "Ghid"! dupa 1 martie, incolo, atunci ma liberez.
hai liberare!

cristi spunea...

Mi se pare firesc ca cineva care scrie romane sa isi exerseze degetele in pielea a mai multe personaje.Daca nu mi-am dat seama ca Mihaitza al nost este "mara" sau "llollitta",eu zic ca scrie bine.Totusi sper ca Barosache este real si ca o sa pot bea odata si odata o bere cu el.Daca este personaj-asta e-o sa beau cu Mihaitza 2 beri.

catalin spunea...

esti un idiot nene misule, un mare idiot, care se vrea jurnalist. Salutari pentru maica-ta, zii ca inca nu o iertam ca nu ne-a scapat de tine la nastere!

misu spunea...

@ cristi: exersez si eu cum pot. pe criza, cum sa exerseze omul?! totusi, mara si llollitta nu sunt eu. le poti citi blogurile - au alt stil! cu totul.
Barosache exista. daca mi-ai fi dat o adresa postala (cum te-am mai rugat, parca), iti trimiteam prin posta un exemplar din Beri si il regaseai ca personaj. de fapt, ca Personaj, ca e cheia cartii.
cu berea sa stii c-o iau de buna. chiar cu 2 beri!
:)

@ catalin: maica-mea a murit in 2002. daca nu o iertati pentru ca m-am nascut, va trebui sa-i comunicati personal.

Nica Constantin spunea...

@catalin : nene,ia du-te matale la culcare ca poate-i prea seara si nu ti-ai baut lapticu'! Si tine-ti pentru tine aberatiile ca nu sti vorbesti