Iar am fost la teatru ca să mă fac deştept. De data asta, însă, n-am avut noroc: am intrat la piesă bou şi am ieşit vacă. N-am înţeles nimic, adică.
Pe scurt, piesa (Leonce şi Lena) mi s-a părut o tâmpenie cap-coadă, ”fără noimă” e puţin spus. Am fost absolut convins că e scrisă de vreun rus, după cât e de idioată, dar m-am înşelat amarnic: e scrisă de-un neamţ. Care cică e considerat un foarte mare geniu acolo în Nemţia lui, care dacă n-ar fi murit de tânăr (la 24 de ani, ăsta da, ghinion!), ar fi ajuns un al doilea Goethe. Se poate. Mie şi Goethe însuşi mi se pare cam tâmpiţel, aşa că ce să mai zic?!
Poate vă aşteptaţi să vă povestesc ”acţiunea” – gre-şit! N-am să povestesc nimic, că n-am chef să mă enervez la loc, şi aşa sunt un pachet de nervi. Tot ce zic e că cei cinci actori care duc piesa în spate (Lari Giorgescu, Crina Semciuc – aştia sunt Leonce şi Lena – Dorina Chiriac, Bogdan Cotleţ, Şerban Georgevici) îşi fac meseria cât se poate de bine, problema (din punctul meu de vedere) nu e la ei, şi nici chiar la regie (deşi e d-asta modernistă, stresantă uneori). Problema e la textul neamţului, care e un text slab, un text castrat, fără idee, fără forţă; tot ce are (poate!) interesant se pierde la traducere, iar în ceea ce priveşte ”găselniţele” de scenă… mai bine să nu mai vorbim.
Acuma, totuşi, se impune o întrebare: dacă Leonce şi Lena este o piesă atât de slabă, cum se face ca se joacă pe toate scenele lumii, în toate limbile, de mai mult de 150 de ani încoace?!
Nu cumva mi-o fi scăpat mie ceva esenţial? Adică, mai simplu spus, nu cumva oi fi eu un mare prost, şi nu-mi dau seama… ?!
5 comentarii:
@misu: Nu te simti frustrat pentru ca nici eu n-am inteles nimic din piesa si chiar mi s-a parut stupida. Iar mie imi plac in general comediile romantice cu un happy-end previzibil… :)
Am amici care au vazut-o si ei si au ramas cu acceasi senzatie de timp pierdut…
Eu cred ca piesa a avut un PR-ist bun la vremea ei care a promovat-o ca pe o opera fantastica, extraordinara etc. si care si-a pastrat apoi aceasta imagine pana in zilele noastre fara ca cineva sa o reevalueze. Pana la urma, e ca si cu hainele cele noi ale imparatului: nu intelege nimeni nimic, dar fiindca e chipurile celebra, toti aplauda in picioare…
Ei, chiar ai reusit sa ma faci curioasa...Abia astept sa vad si eu piesa, mai ales ca sunt un mare fan al lui Malaele, fie el si regizor!
Cum nu am ratat aproape niciun Ionesco pus in scena la Bucuresti (Lectia, 5 piese scurte, Jacques sau supunerea), spre disperarea sotului meu pe care l-am tarat dupa mine, presimt ca piesa asta o sa fie pe gustul meu...
@ amishor: de acord cu ultima ipoteza: cand nu intelegi ceva, mai bine te faci ca intelegi, daca toti ceilalti se fac si ei ca inteleg. ce, sa risti sa cazi de fraier?!
nu sunt de acord cu prima ipoteza: ce fel de PR e ala care supravietuieste timp de 150 de ani?! pai daca descoperi o asemenea reteta de PR, iti dai seama ca te faci coca de bani, daca o vinzi undeva destept, in Japonia sau in America (sau, in sfarsit, cui ofera mai mult)...?!
@ martutza: mai femeie, nu chinui bietul om! ce ti-a facut?! du-l la meci, du-l la shooters, du-la la irish pub, i-ai o sticla de vin si du-te la shopping, dar nu-l tortura cu Leonce si Lena!
bun, uite care e singura idee din piesa: "vai ce minunat e cand doi tineri se indragostesc si in cele din urma se casatoresc!". wow! nu-i asa ca e profund?!
io unul, atata zic: in ceea ce ma priveste, mai bine ma prostituez uitamdu-ma la wrestiling, decat sa mai vad o data piesa asta!
@ martutza: erata!
"du-l" in loc de "du-la", "ia-i" in loc de "i-ai", si "uitandu-ma la wrestling" in loc de "uitamdu-ma la wrestiling".
graba, bat-o vina!
Chiar atat de proasta sa fie piesa asta? Devin din ce in ce mai interesata, monser...
P.S. Erata se accepta!
Trimiteți un comentariu