Ucraina nu crede in lacrimi

N-am fost in Crimeea. N-am trecut vreodata nici macar pe-aproape de ea, asa ca parerea mea n-are alta valoare decat cea amatoristica, de baiat care zice si el, desi nu l-a intrebat nimeni (de fapt, l-a intrebat, dar nu pot sa spun cine… persoana publica!).

Dar cunosc felul in care gandesc rusii. Nu cei din Crimeea, ci cei din Rusia, mai ales moscovitii. Si acest mod de a gandi explica foarte multe. Mai ales, il explica pe Putin.

In primul rand, opinia publica, la nivel popular (omul simplu, rusul de rand), e foarte frustata de sfarsitul Razboiului Rece: da, am pierdut acel razboi, cealalta superputere ne-a lucrat in toate felurile, iar conducatorii nostri s-au lasat cumparati, iar acum tara noastra (Uniunea Sovietica), nu mai exista, pe cand inamicul (Statele Unite) e bine-mersi, nu si-a luat nici macar un cap in gura. Dar, adauga el (rusul de rand), atentie! Noi nu am fost invinsi in lupta cinstita, ci am pierdut prin viclesuguri. Deci totul e inca posibil. Daca avem conducatori patrioti si cu coaie tari, putem “intoarce” rezultatul. Sau, mai romantic: “Nu s-a terminat; de-abia incepe”.

In al doilea rand, Putin nu e perceput in Rusia ca aventurier sau revansard, cum il privim noi, ci ca un factor de echilibru, ca un lider mai degraba prea blajin: putea sa ia toata Ucraina rusofona si-i lasa pe “haholi” in pula goala, fara iesire la mare sau la Dunare, cu care ocazie ajungea si-n Transnistria si rezolva problema odata pentru totdeauna, iar moldovanii si romanii ar fi tacut din gura ca niste mielusei, c-aveam Galatiul si Chisinaul in bataia prastiei. Sau, daca chiar voia sa faca pe modestul, lua si cele trei oblasturi din est (Lugansk, Harkov, Donetk), unde oricum nu-i picior de ucrainian, si era toata lumea multumita. Asa, a luat doar Crimeea… cacat! Pai, asta era oricum pamant rusesc de-acum 300 ani… ce mare isprava a facut?! Slab, foarte slab, gaspadin Putin… un presedinte patriot nu se rezuma la o simpla ciuguleala, ci ar fi dat cu Maidanul de pamant, sa le bage fascistilor frica-n oase!

Cand asa vorbesc oamenii pe strada si la carciumile din Moscova, ce sa ne mai miram de mirarea lui Putin? El se gandeste ca europenii si americanii sunt niste ingrati, pentru ca numai datorita lui, adica numai cumpatarii si dragostei lui de pace, n-a iesit razboi civil in Crimeea si ca totul s-a solutionat prin referendumuri si alte jucarele d-astea democratice: daca nu era el, sa-si tina in frau cainii razboiului, ce iesea? Pai, vedeti, bai, europenilor? (zice Putin in mintea lui). De ce sunteti acuma neam de traista si nu apreciati ce-am facut pentru voi? Nu v-a ajuns Yugoslavia?

In al treilea rand, domnul Putin are pregatite si alte maimute din cutiuta lui. Cu totii stim ca Mihail Formuzal e acum la Moscova, la niste discutii despre exportul de vinuri dinspre Gagauzia spre Rusia. Momentul mi se pare foarte potrivit, ca tocmai acum s-a nimerit pe la Kremlin si Evgheni Sevciuc, care cica are si el de discutat nu stiu ce. E drept, Transnistria nu prea vinde vinuri, dar niste Kvint, acolo, s-o mai gasi de exportat! Daca nici acum, atunci cand?!

In al patrulea si ultimul rand: pentru cine are curiozitatea sa-i citeasca pe postacii de pe siteurile marilor cotidiene europene, surpriza e tonul extrem de critic al postacilor. Dar nu la adresa domnului Putin, nu! Ci a propriilor guverne, pentru ca indraznesc sa propuna sanctiuni impotriva regimului de la Moscova. Dimpotriva, comentariile postacilor sunt in general pline de simpatie la adresa lui Putin si a politicii de mana forte. In esenta, ura lor e directionata impotriva Uniunii Europene, vazuta ca vinovatul principal pentru faptul ca ei si-a ratat vietile (dupa cum se stie, postacii nu sunt oameni impliniti, in general), iar Putin le este simpatic din motivul “Dusmanul dusmanului meu este prietenul meu”. Pai cu o asemenea coloana a cincea in interiorul UE, cum sa nu-si permita domnul Putin ce vrea?! Sa nu uitam, postacii sunt votanti in tarile lor si electori pentru Parlamentul European, iar in lumile lor mici, probabil ca multi sunt si lideri de opinie. Acolo unde se-aduna zece prosti, sigur apare si-un postac ca sa le exprime parerea!

Nu vreau sa arunc pisica, dar dintre postaci se remarca prin virulenta francezii (ca de obicei), italienii, spaniolii si grecii. Nicio surpriza: dupa cum se stie, sarantocii n-au patrie.