"Marele vis de atunci al ofiterilor romani, inainte ca Rusia sa le influenteze planurile, era refacerea vechii provincii Dacia prin cucerirea si inglobarea Transilvaniei. Daca ar fi putut obtine Ardealul, Bucovina si restul Basarabiei, ar fi fost, spuneau ei, fericiti pe vecie. Toata aceasta poveste era, desigur, foarte amuzanta, caci ar fi putut la fel de bine sa incerce sa se catere pe Luna. Oricum, cine stie ce surprize ar putea sa ne rezerve timpul unora dintre noi?".
Comentez si eu, na, ca omul pe care nu l-a-ntrebat nimeni nimic:
1. La 40 de ani de la momentul scrierii cartii, aceasta poveste foarte amuzanta a devenit realitate. Sa nu uitam ca ceea ce acum pare, daca nu banal, oricum "de la sine inteles", a fost pentru romanii de atunci un "mare vis". Bine macar ca aveau curajul sa viseze.
2. La 91 de ani de la momentul scrierii cartii, o alta poveste foarte amuzanta a devenit realitate. Nu "ofiterii romani" s-au catarat pe Luna, ci ofiterii americani. Viitorul este al celor care au curajul sa viseze.
3. "... inainte ca Rusia sa le influenteze planurile": autorul voia sa spuna ca dobandirea Dobrogei nu intra absolut deloc in vederile romanilor, care aveau ochii atintiti spre vest si spre Europa, nu spre est si spre iesirea la mare. La "chestia" cu Rusia, cu planurile si cu Dobrogea am sa revin.
4. "restul Basarabiei": la momentul scrierii cartii, Romania includea jumatatea de sud-vest a Bugeacului (judetele Cahul, Bolgrad si Ismail), pe care le-a cedat Rusiei in schimbul Dobrogei, in urma prevederilor Congresului de la Berlin.
La pagina 152, autorul ii descrie pe secui:
"Secuii, care sunt prototipul faimosilor husari, sunt crema populatiilor ce traiesc in Transilvania. Sunt oameni admirabili si vorbesc cea mai curata limba maghiara. Sunt cei mai maghiari dintre maghiari si au constituit coloana vertebrala a cavaleriei austriece din timpuri imemoriale, cu cai, uniforme si echipament de prima mana. In trecut, excelenta reputatie a husarilor secui si modul lor romantic de viata le-a adus alaturi o multime de ofiteri britanici. Vremurile insa s-au schimbat, si noi odata cu ele".
Comentarii:
1. N-am nimic de comentat, caracterizarea secuilor mi se pare OK, chiar daca pentru romani exista acolo o insulta implicita ("Secuii [...] sunt crema populatiilor ce traiesc in Transilvania"), iar "timpurile imemoriale" erau exact 167 de ani, adica de cand austriecii cucerisera Transilvania (Pacea de la Satmar, in 1711).
1'. "Vremurile [...] s-au schimbat, si noi odata cu ele" - pai?
La pagina 153, J.W. Ozanne face si geopolitica locala, cum ii sta bine calatorului, mai ales cand e britanic:
"Dupa ce am stat acolo cateva saptamani (in Brasov, nota mea), ducand un trai pasnic si tihnit, m-am intors la Bucuresti pe acelasi drum pe care venisem, cu forte proaspete. Am pastrat mereu o placuta amintire acestui tinut incantator, care nu este cunoscut si inteles precum ar trebui sa fie. Totusi, intr-o anume privinta pot vorbi hotarat. Alipirea Transilvaniei de Romania, chiar daca ar fi, in cele din urma, acceptata de Austro-Ungaria in schimbul vreunei alte provincii, s-ar dovedi pur si simplu imposibila. Desi sunt, in marea lor majoritate, de origine romana, felul de a fi al oamenilor de aici face ca o asemenea unire sa fie pur si simplu in afara discutiei. Moldo-valahii n-au decat sa exalte stravechea Dacie, dar provincia a fost impartita din vremuri stravechi si nimeni nu se poate lupta cu trecerea timpului. Transilvania este unita cu Ungaria propriu-zisa, si asa si trebuie sa fie; a incerca orice fel de schimbare ar insemna o greseala ireparabila" .
Comentariu:
1. Fiecare cititor al acestui pasaj intelege ceea ce doreste, asa ca nu ma reped sa explic eu, mot, ce-a vrut sa spuna autorul. Observ doar ca, intre 1815 si 1871, Europa avusese parte de o lunga pace si de frontiere statale stabile (intre cele patru imperii continentale, dar tot frontiere erau si alea!). In 1871, Germania obtinuse, prin razboi, Alsacia si Lorena de la Franta, iar echilibrul continental se fisurase. "Ireparabil", cum spune autorul nostru. Pentru el, ca britanic, stricarea echilibrului continental era o adevarata catastrofa, pentru ca deschidea calea spre un sir de razboaie "continentale" din care Marea Britanie n-avea nimic de castigat si avea totul de pierdut, ca pe vremea lui Napoleon (cand trebuia sa se alieze ba cu unul, ba cu altul, si uite asa se cheltuiau banii tarii). Intuitia lui Ozanne era, fie ca ne place sau nu, corecta: retrasarea frontierelor de stat, mai ales in zone fragmentate lingvistic (Europa de Est), nu se poate face altfel decat prin dezechilibre majore si imense suferinte umane. Dupa 1878, frontierele statelor europene au mai fost in mod masiv retrasate de doua ori: dupa Primul si dupa Al doilea Razboi Mondial. Nu cred ca-i gresit sa spun ca aceste doua evenimente istorice au implicat "imense suferinte umane"!
La pagina 166, citim:
"Iar rana cea mai dureroasa dintre toate a fost revendicarea acelei parti din Basarabia (sud-vestul Bugeacului, nota mea) care fusese redata Romaniei in urma Razboiului Crimeei. In trecut, intreaga Basarabie apartinea, asa cum am mai spus, Moldovei; abia in anul 1812 a fost cedata, in mod nedrept, Rusiei. prin urmare, tarul ar fi dat dovada de eleganta daca ar fi inapoiat restul Basarabiei prietenilor sai romani. Oricum, in loc sa manifeste generozitate ori macar sa dea dovada de cinste elementara, tarul a pretins acea parte a Basarabiei care apartinea Romaniei in schimbul Dobrogei, un tinut lipsit de importanta".
1. Incredibila orbire pentru un britanic, adica un om care intelegea importanta comertului maritim! "Un tinut lipsit de importanta"! Actualul plaman comercial al Romaniei era vazut in epoca, nu numai de acest (obscur) cetatean britanic, dar si de intreaga clasa politica romaneasca, ca fiind "lipsit de importanta"; fabuloasa miopie strategica! Singura explicatie pe care mi-o pot oferi este ca in Basarabia aveau boierii (id est politicienii epocii) mosii, pe care sperau sa si le recupereze de la rusi, pe cand in Dobrogea nu aveau nimic, asa c-au fost nevoiti sa improprietareasca colonisti, adusi majoritar din sudul Transilvaniei ("mocanii", din care se trage si neamul meu, ramurile Buzea, Ionascu si Lupu; ramurile Ilea si Oprean au ramas in Transilvania).
Nu pot incheia citatele fara a le da si nationalistilor o mica satisfactie. Pagina 147:
"Ardealul [...] s-a dovedit, de-a lungul timpului, un adevarat refugiu pentru daco-romani, atunci cand gotii, hunii si alte neamuri salbatice au trecut, in goana cailor, prin tinuturile lor. Patru cincimi dintre locuitorii Transilvaniei sunt de origine romana; multi dintre ei, impreuna cu o parte din secui, trec granita in fiecare an ca sa-si gaseasca de lucru si sa-si duca turmele si cirezile la pascut. Restul populatiei din Transilvania este reprezentata de mosierii maghiari si de colonistii saxoni, care au fost invitati de regele Geza al II-lea, in secolul XII, sa se stabileasca in tara, unde au si ramas".
Comentariu (ultimul, promit):
Auzi, ca-n 1878, in Transilvania erau numai husari secui, tarani romani, mosieri maghiari si colonisti saxoni! Pai si oamenii unde erau?!
E clar, William James Ozanne nu-i o sursa informativa de prima mana. Totusi, cartea lui e uneori instructiva, mai ales prin prisma "privirii calatorului", asa ca o recomand. Se citeste usor, mie mi-a luat o dupa-amiaza de leneveala.
