Recunoasteti personajul!

Dupa modelul Catavencu (autointitulat "saptamanal de moravuri grele"), si cu sprijinul generosului nostru sponsor, lansam prima editie a concursului nostru "Recunoasteti acest personaj gicsonian". Dupa cum se stie si cunoaste, atat concursul cat si sistemul de premiere sunt deosebit de simple: este publicata o fotografie din (indepartata) junie a unui personaj gicsonian (care, adica, a facut sau face parte din PIG - Partidul Interior Gicsonian), iar onor cititorii trebuie sa ghiceasca (ajutati de cateva indicii) identitatea personajului. Pentru a inviora atmosfera, vom afisa si un shortlist in care numele personajului ar putea sa figureze, la fel de bine cum ar putea sa nu!

Vor fi premiati primii trei cititori care se dumiresc cel mai iute, in ordinea dumiririi. Premiile:

Premiul intai, una bere mica fara alcool

Premiul al doilea, una apa plata la jumate

Premiul al treilea, un calduros "Bahtalo!" gicsonian, in direct (adica la telefon)

Iata si cele cateva indicii, asa cum ne-am inteles: in aceasta poza, personajul nostru era mai tanar decat este acum (dar nu cu mult), mai putin gras (sensibil mai putin!), avea ceafa mai subtire (incomparabil!), la fel si obrazul (nu comentam), avea mai putini bani (cu muuult mai putini), mai multi prieteni (cu muuult mai multi), dormea noaptea mai bine (si mai mult), facea ceva sport (mofturi!), si sustinea ca are succes la femei (cine sa-l creada!). Indiciu capital, importantissim: este singurul personaj gicsonian cu care Gicson n-a baut niciodata vreo bere, cat de mica!

Ei bine, va puteti intreba, in cazul asta cum a ajuns personaj gicsonian?! E, aici e-aici!

Si acum, lista:

1. Herta Muller
2. Adrian Copilul Minune
3. Catalin Botezatu
4. Ion Iliescu
5. Barack Obama

Balul Catavencu (1): Vedetele

Am de gand sa va ofer o relatare cat mai acurata de la balul Catavencu 2008, numit si “Criza si pedeapsa” – asa ca va rog sa fiti putini atenti, ca popa nu predica de doua ori pentr-o baba surda. Deci:

Ajungem (ca eram doi), gasim cu greu garderoba, intram in sala, primejdie, ca nu cunosteam pe nimeni. La 1500 de oameni, ar fi fost si greu. Cu ocazia asta am vazut si eu pe dinauntru sala mare a palatului Bragadiru, ca la balul trecut (Playboy) n-am apucat sa vad decat casa scarii, atat era de aglomerat. Ce sa va zic, sala nu arata rau, dar nici bine: o sala de bal ca orice sala de bal, cu o galerie circulara de jur-imprejur, la vreo patru metri inaltime. Care acum era ticsita de camere de luat vederi si de oamenii care le manevrau.

Nici n-am apucat sa mirosim primul pahar de whiskey, ca ma striga cineva: sucesc capul, pe cine vad la o masa – gasca de publicitari de la Krogen. Catalin, Adi, Gabi. Ne ducem la ei, profitam de invalmaseala si ne asezam la masa lor (cam nepoftiti, dar asta e!). Il prezint pe Grig, ciocnim, pai nu mergem sa mai luam un rand?! Cu paharele din nou vesele, ne-am oferit ragaz sa ne uitam prin sala.

Lume ca la balamuc. Vedetele colcaiau ca viermusii intr-un hoit de pisica. Din pacate eu ma uit putin la televizor, asa ca nu le-am identificat pe toate, ce vorbesc, nici macar jumate.

Era acolo Robert Turcescu, mic, negru, carunt si flamand (a mancat tot timpul); era Victor Ponta, incredibil de inalt (Daciana ii ajungea pana la urechi, iar eu ei pana la barbie); era Dan Chisu, imbatranit, ridat si melancholic, ziceai ca-si interpreteaza propriul rol din “Singur sub dus” (finalul, cand moare de singuratate); era Luminita Anghel, mult mai scunda decat la televizor, razand tot timpul ca sa-si arate dantura (e adevarat ca avea ce arata, si-o fi refacut-o de curand); era Geanina Corondan, teribil de serioasa (nu era ea aia pontoasa de la “Meteo”, de pe vremuri?!) si de sulemenita; era Lucian Mandruta, aratand extraordinar de bine, slab, fara gusa (la televizor parca avea gusa, neh?!), avand ca singur defect o tinuta prafuita de motorist, ostentativa printre toate tolurile alea festive; era Don Corleone, mic, tuns perie, care tot timpul cauta pe cineva prin sala (n-am inteles pe cine, dar imi venea sa-l mai trimit dupa inca un whiskey, daca tot misuna non-stop); era Andreea Esca, pe care n-am recunoscut-o, asa ca i-am intrebat pe baieti (“Ba, cine e aia fandosita, ca parc-o stiu de undeva?!”, iar ei “Esca e, ma, ce-ai? Ba, luati-i whiskey-ul lu’ asta, ca-i deja facut!”); era Gabriel Cotabita, inalt, cam flescait la obraji, dar deloc transpirat (o fi si transpiratia astuia o legenda a presei, ca vodca lui nea Nicu Vacaroiu?!); zicea Grig c-ar fi zarit-o si pe alde Adriana Bahmuteanu, grasa si lucioasa, dar mie mi-a scapat momentul, ca eram la buda sa scutur trandafirul, asa ca de data asta nu aveti ce glume slabe sa faceti.

Cam atat despre oaspeti. Despre nominalizati, in episodul doi. Despre gazde, in trei, iar despre micile mele avataruri culinare si bahice, in ultimul episod.