Se afișează postările cu eticheta Ceaușescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ceaușescu. Afișați toate postările

marți, 28 iulie 2015

Il Campano, Pisa

”Și n-ai căzut din turn? Uă-hă-hă-hă-hă!”, aud de fiecare dată când spun c-am fost la Pisa. Intelocutorul meu, ne-a-pă-rat un român verde, râde singur în hohote de indelebila lui glumă, în timp ce eu cad pe jos, ca evreul din bancuri, și mă jeluiesc iar, și iar, și iar, și iar, c-am avut ghinionul să mă nasc într-un popor atât de tâmpit. Ieremiadele mele se referă doar la sus-menționatul ghinion, dar ceea ce mă albăstrește de furie este pretenția națională a românilor cum c-ar avea umor, cum că ”Românul știe de glumă, domnule”. Asta chiar că-ntrece orice limită a tupeului!

Pe urmă, după ce stau și mă calmez, încep să mă gândesc. Așa, molcom, ardelenește: indiferent de cultură, limbă sau religie, care sunt singurii oameni din lume complet lipsiți de orice urmă de simț al umorului? Copiii, evident. Habar n-am de vârsta la care încep să învețe ce e ăla, dar nici nu mă interesează, pentru că altceva mă interesează: cine altcineva? N-am vrut să mă iau după răspunsurile tradiționale (nemții, ungurii, japonezii etc), ci m-am uitat prin niște cărți, care toate spun același lucru: țăranii. Cică țăranii ar fi cel mai impermeabil grup social, singurul pe ”limba” căruia Mark Twain rămâne total intraductibil. Intuitiv, știu că teoria este adevărată, din moment ce eu sunt de la țară și-s unicul din redacție la ale cărui texte nu râde nimeni de la corectură (despre cititori nu mă pronunț, că nu-s de față când își citește fiecare revista).

Aș dori să îmi adaug modesta contribuție la teoria din cărți, c-o povestioară din Pisa. Seară, martie, burnițează, eu stau la masă în Il Campano (un restăurănțel de familie, o nebunie) și consum Chianti la carafă (8 euro cea mică, 15 euro cea de-un litru). La o masă în spatele meu, un cuplu de români (nu-i văd, doar îi aud vorbind). El, după voce, e destul de beat și-i spune ei următorul banc de pe vremuri: ”Cică după ce-i vinde pe evrei și pe sași, Ceaușescu se gândește să-i vândă și pe unguri; dar cin’ să-i cumpere, că Ungaria n-are valută! Anunță că-i scoate la mezat. Când aude una ca asta, Tȍkés se face foc și pară, se duce la el și-i zice că pe unguri îi cumpără Dumnezeu personal, dar pentru asta Ceaușescu tre’ să facă o minune. Bun. Îi convoacă Ceașcă pe securiști, le trasează sarcină, ăștia pun la bătaie toată tehnica din dotare, și ce să vezi? Ceaușescu merge pe apă! Tȍkés se cacă pe el când vede minunea, dar apare Sfântul Petre și-l ia deoparte: «Păi bine, mă, tocma’ pe prostul ăsta vrei tu să-l bagi în gheșeft cu bunul Dumnezeu? Nu vezi că ăsta nu știe nici măcar să-noate?!»”. 

Am așteptat râsul doamnei. Care n-a râs deloc, ci a răspuns printre dinți: ”Ce, iar te-a sunat parașuta de Ilona? Cred că noi doi trebuie să discutăm foarte serios!”.

text publicat în numărul 28/2015 al revistei Cațavencii

joi, 7 martie 2013

O mare bășină: portavionul chinezesc



Ca orice om cu adresă de mail, și eu primesc tot felul de drăcii, de documente absurde care circulă pe net și pe care fiecare le dă mai departe, fără să le citească (în cel mai bun caz) sau fără să le înțeleagă (în cel mai rău). Categorisesc aceste documente în felul următor: (1) aducătoare de noroc/ghinion (”Trimite acest mail la 5 persoane din address book și îți va făta pisica! / Dacă nu dai mai departe acest mail, o mare nenorocire se va abate asupra așternutului tău!”); (2) conspiraționiste, axate în general pe daci (”Află adevăratele secrete ale dacilor și de ce masoneria are interes să le ascundă!”), dar cu nenumărate variațiuni (aselenizare, piramide, părintele Cleopa, Elvis Presley, Ceaușescu etc); (3) maghiarofobe, cu sau fără latură conspiraționistă; (4) antiamericane, de care va fi vorba altă dată; (5) filochineze, despre care e vorba acum.

E oarecum de înțeles pentru mine faptul că majoritatea adulților rămân copii și sunt totdeauna gata să creadă în Moș Crăciun sau în China (taică-meu e unul dintre acești copii creduli și probabil că datorită naivității lui mi-am dezvoltat eu spiritul critic), dar e greu de înțeles partea de admirație. OK, pot să fiu suficient de inocent și să cred că puterea militară a Chinei e teribilă, dar de ce să fiu încântat de treaba asta?! E ceva ce mă depășește. De ce să îmi placă de armatele unei dictaturi comuniste? Nu am trăit deja o astfel de dictatură? Ce motiv de bucurie am dacă o altă putere comunistă încearcă să cucerească lumea?

Nu înțeleg deloc. Românul care se bucură de răul altuia... hai, e normal, e parte din ”sentimentul românesc al ființei” cum zicea bietul Noica, alt aerian. Dar să te bucuri de binele dușmanului tău... pe-asta n-o mai înțeleg. Sau poate că, în mintea românului, comunismul chinez nu e tocmai comunism, ci altceva?! Poate că românul crede că-n China s-a realizat, în sfârșit, ”comunismul cu față umană” al lui Gorbaciov sau ”a treia cale” a lui Chavez?

Enfin. Esențial e că-n acest document PPS există informații despre marele și noul portavion chinezesc care va fi lansat la apă în 2015, urmat de altele în ritm de unul pe an, astfel încât în 2020 marina militară chineză va avea șase portavioane blue water, cu care va domina lumea. Astea sunt vorbele. Să vedem faptele.

În clipa de față, câteva țări au portavioane în componența flotelor. Iată: Statele Unite are 11 funcționale și 4 în construcție, Italia are 2, Marea Britanie și India au câte unul funcțional și 2 în construcție, iar Franța, Spania, Rusia, Thailanda, China și Brazilia au câte unul. În prezent, propulsie nucleară au numai portavioanele americane și cel francez. Nu se știe sigur câte portaviane are China în lucru, dar se presupune că 2.


Am văzut cantitatea, acum să vedem calitatea. Unicul portavion chinez din prezent se numește Liaoning și are o poveste plină de suspans: construcția lui a început în 1985 (!) și s-a încheiat după trei ani, la șantierele navale din Ucraina. Care, pe vreme aia, făcea parte din Uniunea Sovietică. Nava, evident, nu se numea Liaoning, se numea Varyag (”Viking”, în rusă) și n-a avut noroc, că în 1991 s-a dezmembrat Uniunea și nava a rămas orfană (după ce s-a furat de pe ea tot ce se putea fura, ca-n tranziție... cunoaștem!). După 11 de ani de ruginit la cheiuri, nava a ajuns în China (vândută de ucrainieni, ca-n filme), iar din 2002 până în 2012 chinezii au reparat la ea de le-au ieșit ochii din cap. În septembrie 2012 au lansat-o la apă, iar de atunci încoace o tot țin în teste. Se spune că acum portavionul lor are chiar și primele avioane!

Bun. Deci avem un portavion chinezesc, singurul de altfel, care a fost construit între 1985 și 2012 (timp de 27 de ani), la un preț de cost pe care nu-l știm, are autonomie de 7000 kilometri (propulsie convențională) și va purta 30 de avioane la bord. Pe de altă parte, ultimul portavion american a fost construit între 2003 și 2009, a costat peste 6 miliarde de dolari, are 90 de avioane la bord și autonomie nelimitată (datorită propulsiei nucleare).

Dar poate că astea sunt date ale trecutului, poate că viitorul ne rezervă surprize. De acord! Atunci, să verificăm sursa informațiilor din document: e vorba de adresa http://english.china.com/ - la care, evident, nu există absolut nici o informație despre vasul cu cocă dublă prezentat în fotografie.

Știu că nu v-am convins. Dacă, însă, vă interesează subiectul, puteți accesa www.fas.org, unde găsiți documentul PDF numit ”China Naval Modernization: Implications for U.S. Navy Capabilities—Background and Issues for Congress”, publicat de Ronald O'Rourke (specialist în ”Naval Affairs”, zice el) la 10 decembrie 2012. Aveți acolo toate datele care vă trebuie despre prezentul și viitorul flotei militare chineze. Previziuni, desigur!

Uite ce vă rog eu, din tot suflețelul meu: nu-mi mai trimiteți prostii care circulă pe net, da? Adunați-le într-un săculeț și dați-le copiilor săraci să se joace cu ele... sau, dacă le luați de bune, jucați-vă voi înșivă. Măcar vă consumați fanteziile cu ceva frumos colorat.

miercuri, 23 ianuarie 2013

Eroi au fost, eroi sunt încă!

Orice comentariu e de prisos. Dacă așa arată generalii armatei nord-coreene, atunci cum or arăta soldații, săracii?
Și când te gândești că p-ăștia și-i luase Ceaușescu drept model... te doare mintea.

joi, 31 mai 2012

Față cu reacțiunea

Te-ai exprimat frumos, mon ami, coerent, articulat și argumentat, dar din păcate nu îți pot da notă de trecere. Pentru că iar ai făcut-o p-ăla care n-a înțeles subiectul. Metoda clasică a elevilor ageri la minte, dar leneși la studiu. Ne vedem în toamnă. Asta e!

Subiectul nu era „Oferiți o justificare a religiozității umane, în general, și a religiozității ortodoxe, în special”. Subiectul era: „Oferiți o justificare pentru includerea «genelor» în enumerarea «proletariat, luptă de clasă, gene» din textul lui Alin Fumurescu”. Atât.

Ce voiam să spun, dar te-ai făcut că n-ai înțeles: este prostesc, ridicol și descalificant să operezi cu astfel de mingicării pentru a-ți susține punctul de vedere (mă refer la Fumurescu, nu la tine). Și eu pot face asta: „Torquemada, Chiril din Alexandria, Fumurescu”, sau „Baba Cloanța, Bau-Bau, teorema lui Thales”, sau „Ceaușescu, Stalin, Darwin”, sau „Războiul Troian, Războiul Stelelor, Al Doilea Război Mondial”, sau „tarapa, blazer, kukri”. În toate aceste cazuri, trivializez, reduc la derizoriu forța unui argument (religiozitatea lui Fumurescu, corectitudinea unui instrument matematic, validitatea evoluționismului, istoricitatea unui război, existența unei arme) prin listarea lui alături de făcături.

Ce înțelege omul simplu, dacă eu îi spun că am doi prieteni imaginari (pe Jimmy și pe Gef) și pe tine, mon ami? El înțelege că tu nu exiști! La fel face și Fumurescu: pune genetica pe același palier de credibilitate cu marxismul.

Eu nu îți contest ție (și nici lui Fumurescu) sinceritatea sentimentului religios. Își contest lipsa de onestitate în susținerea punctului de vedere. Contest metoda „creștinească” a luării în derâdere a oricărui fapt ce nu se pupă cu viziunea creaționistă propusă de toate religiile (în afară de budism, dar nici ăla nu-i mai breaz, am să explic altă dată de ce). Contest ignoranța voită în care se complac persoanele religioase și refuzul lor de a se informa, fie și superficial, despre „ce mai e nou” prin științe ca geologia, astronomia, genetica și paleontologia. Sincer, nu înțeleg de ce vă e frică. Eu am citit și Biblia, și destule studii biblice, fără să mă simt degradat cu ceva. Tu de ce nu tratezi cunoștințele ateilor cu același respect cu care ateii tratează Scripturile?

Închei cu o amintire comună, a ta și a mea. La beție, într-adevăr. Dar am ținut-o minte și mă simt și azi la fel de jenat cum m-am simțit și atunci: „I-auzi una! S-au dat maimuțele jos din copaci și s-au făcut oameni, hă, hă, hă! De ce nu se dau și-acum jos, ca să se facă iar, dacă-i pe-așa?!”.