vineri, 11 aprilie 2008

“Nu te pricepi!”

Prietenul nostru O imi contesta orice fel de pricepere la “fenomenul fotbal”. La randul meu, il acuz de incompetenta galopanta in domeniu. Si-atunci?! La drept vorbind, mingea e undeva la mijloc: intr-adevar, eu nu stiu nume de jucatori, de antrenori, de arbitri, de patroni, de comentatori – vag, imi amintesc uneori de cate unul, dar c-o randunica nu se face primavara. Nu mai zic de istoricul cluburilor sau al partidelor, sau de politica de transferuri, asta ma depaseste total. Atunci ce stiu, totusi, de indraznesc sa sar la scandal cu bunul O?!
Ceea ce stiu este filozofia fotbalului, mecanismele prin care el a devenit sportul lumii, si nu baschetul, tirul sau bambiliciul. Stiu de ce o Cupa Mundial e peste tot un eveniment, iar Mondialele de Lupte Greco-Romane pasioaneaza doar cativa oameni, mai toti practicanti fosti si actuali. Buninteles, nu sustin nici o clipa ca astea ar fi descoperirile mele, ci doar ca am stiut unde sa caut. Va zic si voua, ca nu-i secret: autorul se cheama Desmond Morris, iar cartea “The Soccer Tribe”. Tipul era etolog de meserie, studia comportamentele animale, adica, si a abordat problema simplu si direct: a studiat tiparele de comportament ale jucatorilor si spectatorilor ca si cum nu ar fi stiut despre e vorba; numai si numai comportament, gesturi, limbaj non-verbal. Rezultatul a fost stralucitor.
Cartea e mai mult decat foarte interesanta, dar aici n-am sa va zic decat putinul pe care l-am retinut eu: dintre toate sporturile, fotbalul e cel mai bun substitut simbolic al razboiului. Cum bratele sunt instinctiv folosite de specia noastra in caz de conflict (personal sau de grup), acest sport, singurul in care bratele sunt “interzise”, a intrupat cel mai bine caracterul “duplicitar” al omului civilizat: ne prefacem ca nu e vorba de conflict, dar abia asteptam sa-l vedem declansat. Buninteles, daca pe teren se intampla sa nu se “declanseze” nimic, avem noi grija, astia din tribuna!
Adica cine? Amicul O, eu, tu care citesti... cam aiurea, nu credeti? N-ar trebui sa privim “fenomenul” cu ceva distanta, si sa ne mai si radem...?!

Niciun comentariu: