Am fost duminica trecuta la un botez. Si acolo am intalnit oameni pe care nu i-am vazut de ani si ani, iar in cazul unui anume grup, oameni pe care nu i-am mai vazut de la “revelionul mileniului” 1999 – 2000.Curios, cat de putin ne-am schimbat toti – fizic. Fara exceptie, suntem mai grasi si (baietii cel putin) mai carunti. (Acum ca ma gandesc: “baietii”! Baietii astia au intre 35 si 45 de ani…). Schimbarile mari sunt de alt fel: toti sunt mult mai instariti decat erau acum 10 ani (in afara de mine, evident), beau mult mai putin (din nou, aceeasi exceptie), fac glume mai bune si mai putin porcoase ca pe vremuri (chiar si eu m-am abtinut oarecum, ce sa fac), si, ceea ce mi s-a parut cea mai importanta schimbare, sunt siguri pe ei. Acum 10 ani erau nervosi, tensionati, chiar si cand se distrau la chefuri pastrau starea aia de incordare, de alerta, nu stiu cum sa-i spun. Comparatie: atunci erau ca niste cai de curse inaintea startului, frematand din picioare la linia de pornire; acum sunt niste cai dupa cursa, niste cai relaxati, care si-au facut treaba si acum vor inapoi in boxe, la tesalat.
Dar destul cu amicii mei. Stiu ca vreti detalii despre cum m-am imbatat iar si ce dracovenii am mai facut. Ei bine, se pare ca sus-mentionatii amici au avut un efect inhibitor asupra mea: m-am pilit intr-o cumintenie perfecta, n-am cazut pe scari, n-am adormit in buda, n-am sarit la scandal, n-am incercat sa seduc vreo chelnerita, ma rog, nici una din chestiile obisnuite. N-am spus nici macar bancul cu ciobanul si cu popa, ala care-i enerveaza pe oameni de ma dau afara de fiecare data cand il “produc”. Atata doar ca am plecat ultimul (ca de obicei), dupa ce l-am incoltit pe fericitul tatic, sa-mi puna mancare “la pachet”: ce vina am eu daca lumea nu mai e flamanda, ca acum 10 ani, si lasa mancarea-n farfurie, pe criza asta…?!
E adevarat ca “lumea-i rea si oamenii e caine”, cum zice fericita mamica, da’ vorba asta era inainte de criza; acum, correct este “lumea-i capiata si oamenii-i hiene”, cel putin. Si cica criza-i abia la-nceput!
8 comentarii:
si bancu'cu ciobanu'...?
@ aida b: nu ma lua si tu acum, ca amicii cu "postul cu geamanu"! lasa ca produc odata si bancul ala, dar pe blog, sa nu cumva sa ma dea iar lumea afara, ca m-am saturat!
daca la 35-45 sunt deja dupa cursa restul vietii ce mai fac?!
Eu credeam ca starii aleia de dupa zece ani ii zice intelepciune. Dar cred ca asta e un cuvant inventat sa ascunda chestii mai amare :)
@ llollitta: ma intreb si eu! sincer, nu stiu, dar presupun ca dupa ce omul se "ajunge" are alte prioritati decat inainte, heya?!
@ gabriela: io unul inca cred ca-i spune "intelepciune". cel mai probabil e insa ca-s eu suficient de imatur ca sa observ numai lucruri exterioare, nefundamentale: kilograme in plus, fire de par alb, glume asezate, etc. Daca observam, bunaoara, masinile sau alte lucruri, alta perceptie aveam pentru "dix ans apres"!
Eram si eu mai de mult vecin cu o firma de publicitate.Bai oameni buni,asa lume stilata nu vedeai prea des.Toti,de la sefi la portar erau niste monumente de high society.Secretara lor era o lady,ca Eugenia Voda ar parea de la tara pe langa ea.No,imaginati-va cum tre sa arate o firma de publicitate in Bucuresti...Ma gandesc ca daca se trezesc cu ambasadorul Austriei pe hol,femeia de serviciu tre sa faca fata cu brio situatiei.
Din cate stiu eu Mihaita al nostru lucreaza la o astfel de firma,si nu in prima zi de lucru.Intrebare:daca cumva secretara citeste paragraful cu mancarea la pachet,cum naiba o mai saluti luni dimineata cand mergi la servici?
Stiu la ce v-ati gandit,dl Gika-Misu, cand ne-am vazut mai cu totii: la un pic de iuresh!
@ cristi: asa e. Dar peste tot unde lucrez ma imprietenesc cu oameni de seama mea (de "foaita mea", asa se spune in Ardeal, parca?): cu nea Ion soferul, cu tanti Georgeta de la curatenie, cu Geo paznicul... ce vrei, sunt totusi un taranel din Siebenburgen!
"Maimuta-i maimuta, pungasii-s pungasi, chiar de-n matase te pui si-i imbraci!"
@ nica constantin: acum imi dau seama ca asa e! simteam eu c-a lipsit ceva, dar nu-mi venea sa-i spun pe nume. totusi, cred ca oamenii s-ar fi iutit putin, macar la sfarsit, dar "teritoriul" fusese deja invadat de copii: unde sa mai faca parintii iures, in curte...?!
Trimiteți un comentariu