Sunt ani si ani de cand ma intreb ce-o fi in mintea oamenilor care scuza comunismul. La inceput am zis ca nu e nimic, si ca asta explica misterul. Pe urma, insa, m-am prins ca alesesem the easy way, asa c-am reinceput sa ma gandesc la "chestie" si sa caut un raspuns.
Pe care n-am fost in stare sa-l gasesc. Adica, am gasit zeci de raspunsuri, date de altii, dar nici unul nu “raspundea” cu adevarat la intrebare: cum se poate justifica comunismul, adica crima cu program?!
Norocul meu e ca am doi amici comunisti. Amandoi sunt cu cativa ani mai mari ca mine, amandoi au trait in Romania in “fascinantul deceniu” 1979 – 1989, si mai important decat orice, amandoi isi asuma comunismul in totalitate (adica si crimele, nu numai constructia de blocuri, canale si metrouri). Mai mult decat atat, prenumele amandurora incepe cu J!
Norocul mi-a fost intregit de faptul ca amandoi sunt oameni destepti, care stiu sustine o argumentatie si o discutie in contradictoriu (aberanta, din punctul meu de vedere, dar cu atat mai interesanta si mai instructiva – vezi Karl Popper, saracul!).
Norocul meu a fost complet in clipa cand, miercuri 12 august Anno Domini 2009, am stat la baut cu unul din cei doi comunisti sus-pomeniti (in loc sa mergem pe traseu, ca oamenii, dar asta-i alta discutie!). Band noi fara masura, ca de obicei (“Hai, ba, baga mare, sa terminam dracului toate Tuboargele astea!”), ne-am luat in clont pe chestiunea comunismului, tot ca de obicei. Discutia a fost foarte animata si interesanta, cu multe argumente istorice (amicul J. le are, intr-adevar; pacat ca n-a inteles nimic din cate-a citit, mare pacat!), dar mai ales incununata de o extraordinara fraza a amicului (cea din titlu, evident): “Prefer sa fiu condus de un tiran decat de un hot!”.
Fabulos. Este explicatia pe care am cautat-o zadarnic atatia ani! M-am scos. Toate celelalte explicatii (de fapt, tentative), sunt caca-maca pe langa asta (exemple: “Acesta n-a fost adevaratul comunism!”; “Ca orice sistem politic, comunismul a avut parti bune si parti rele”; “Democratia este anarhie, comunismul este ordine si disciplina!”; “Si ce, americanocratia e mai buna decat comunismul?!”, etc.). Pe scurt, “explicatii” de doi lei, care eludeaza intrebarea in sine: cum aduci oamenilor binele, omorandu-i? (e drept ca si Inchizitia a procedat la fel, dar avea un “rezon” metafizic).
Dar, insa. Raspunsul amicului nostru este perfect si inatacabil: intre a i se fura libertatea si a i se fura banii, el alege prima varianta. Eu, evident, aleg furtul banilor (pe care oricum nu-i am). Ce mai e de adaugat sau de comentat?!
Nimic. Explicatie perfecta si “rotunda” ca o teorema matematica. Fiecare isi face alegerea lui. Si o poarta toata viata cu el, cum isi poarta dromaderul cocoasa.
Si Gika mustata.
12 comentarii:
Banul a devenit pentru unii o valoare atat de mare, incat in lipsa lui libertatea nu mai are nici un sens.
@ Iuri: da, asa e. totusi, amicul meu e un adevarat comunist: are destul, totusi nu foarte mult (bine, fata de mine e un adevarat Mecena!). angajamentul lui ideologic e total, dar complet rupt de realitate.
ma intreb de ce nu emigreaza in Coreea de Nord, daca e chiar sincer in ce sustine?!
bine, asa m-ar putea intreba si el, de ce nu emigrez intr-o democratie performanta, in Canada de exemplu... si eu ce i-as putea spune?
ca sunt prea fricos?!
eu cred ca alegerea comunismului ca si a dreptei extreme tine de faptul ca omului de rand ii place sa i se spuna ceea ce trebuie sa faca. ca unui copil mic. astfel el are mai putina responsabilitate si are impresia ca cineva acolo chiar e interesat de ceea ce face el. chiar daca in mod negativ (supravegherea, interzicerea opiniilor personale etc). ca o nevasta care prefera sa fie batuta decat parasita. mai ales daca gaseste unul destul de inteligent incat sa-i spuna dupa aceea ca o bate ca sa-i fie ei mai bine
Ce uiti in argumentatia dumitale, stimate domn, sunt doua lucruri:
- "democratia" (ghilimelele sunt intentionate si referinta la democratie include modul modern in care o privim, nu cel atentian, roman sau altul care poate fi dat exemplu) este de data foarte recenta, istoria democrata a omenirii abundand in dictatori (cei mai recenti si acceptati ca atare ca disctatori fiind Carol, Franco, Mussolini, Hitler); alti dictatori care nu sunt numiti asa pentru simplul motiv ca invingatorul dicteaza scrierea contemporana a istoriei, guverneaza si astazi in tari foarte democrate;
- privind ex post, este banal a cataloga un regim ca dictatorial (Ceausescu, Stalin, Hitler, Franco etc.); nu trebuie uitat ca au murit oameni cu convingerea sincera ca acel regim este mai bun decat cel rasturnat; e ca si in intreprinderea unei afaceri: cand o pornesti ai incredere ca e buna si are succes, dar numai piata ii valideaza succesul; la momentul constructiei marxismului sunt ignorate multele din "tarele" umane, precum individualismul, care este neglijat semnificativ. :)))
Inchei, dar argumentatia anterioara nu se vrea o laudare sau scuzare a socialism-comunismului, ci la acceptarea a ce suntem si am fost, cu bune si rele, si o privire indreptata mai mult spre ce ne asteapta, cu intelepciunea de a incata din experientele, bune sau rele, prin care am trecut noi sau altii.
Oricum, dupa cum merg lucrurile peste tot, incet-incet ne indreptam spre un comunism global intr-un "sat universal", unde probabilitatea unei dictaturi puternice este foarte inalta..... :(( ...si atunci discutiile de acum vor deveni simple glume intr-un secol desuet.
@ lollitta: perfect de acord: orice dictator, tiran sau autocrat, fie de stanga sau de dreapta, are o mare priza la oamenii care se tem de responsabilitate si sunt foarte aflati "sub umbra Tatalui". cu alte cuvinte, mai dure, cei mai multi au suflete de sclavi (ca femeia batuta din exemplul tau). e totusi fascinant cum acest tip de personalitate se poate imbina cu o mare cultura si inteligenta!
pentru mine, e uimitor.
@ anonymous: draga anonimule, in argumentatia mea n-am uitat nimic, pentru simplul motiv ca nu e o argumentatie, ci relatarea unei vorbe de seama, sau mai exact a genezei acesteia. dupa cum se stie, vorbele de seama se spun la bautura, si cu atat mai mult pe munte.
domnia ta, insa, ai uitat trei lucruri:
1. sa te semnezi
2. sa pui macar o idee in lungul comentariu, fara cap si fara coada, pe care te-ai scremut sa-l scrii
3. sa eviti sa te tragi cu sireturi cu Dumnezeu, aratand ca tu poti scruta viitorul: "ne indreptam spre un comunism global intr-un "sat universal", unde probabilitatea unei dictaturi puternice este foarte inalta" - hopa! ai descoperit calatoria in timp, sau te arunci si tu, ca tot romanul, sa explici cum "devine chestia"...?!
si nu uita cum poti sa-l faci pe Dumnezeu sa rada: simplu, povesteste-i planurile tale de viitor.
@ autor: Din dorinta de a clarifica cateva aspecte interventia care urmeaza e mai mult un raspuns la comentariile autorului si mai putin o continuare a ideilor expuse anterior:
1. As prefera sa ne mentinem in zona comentariilor referitoare la diferentele si asemanarile dintre comunism si democratie.
2. Am o preferinta clara pentru democratie (in defavoarea comunismului) dar:
i) ma incita subiectul;
ii) ma atrage un dialog al ideilor cu dumneata, ai o argumentatie si o constructie logica interesante;
iii) ma deranjeaza catalogarile a priori, un motiv fiind ca ambele regimuri sunt creatii ale societatii (au mai existat si alte regimuri avortone, cum au fost falansterele, si de ele nu s-a luat nimeni, cu exceptia statului, care a intrat cu armata peste ele, desi sectele Amish stau bine-merci peste ocean :)) ), iar abuzuri "democratice" similare cu cele din comunism exista si in democratie; ceea ce difera este nivelul de autoritate al conducatorilor asupra populatiei, (si implicit si posibilitatea de a genera abuzuri), autoritate care a fost acordata benevol prin exercitiu democratic in ambele cazuri de majoritatea populatiei (votanta) (revin aici la regimurile totalitare de dreapta care au aparut cam in aceleasi conditii ca si cele de stanga). :(
4. Prefer anonimitatea tocmai pentru ca din start oricne care incepe o discutie/ dezbatere referitoare la comunism fara a il infiera este din start infierat, ceea ce intr-o oarecare masura s-a petrecut si aici :). Face parte totusi din istoria noastra, asa cum e.
5. Cred ca tendintele din societate conduc incet-incet la un soi de "comunism" (dar altfel decat cel pe care l-am cunoscut). Cateva exemple: (a) recenta criza a adus un nivel fara precedent al interventiei statului in toate economiile, (b) polarizarea avutiei si puterii creste, (c) aparatele administrative si lantul ierarhic se complica si lungesc, facand dificila meritocratia, (d) autoritatea individuala scade, (e) banii se dematerializeaza etc. E posibil ca nu toate argumentele/ faptele enumerate anterior sa sprijine evolutia de care aminteam, dar exista premise in acest sens.
6. Mecanismul "democratic" asa cum il stim azi a dat deja suficiente rateuri in conditii mult mai simple (vezi regimurile de dreapta si stanga de care aminteam anterior, Hitler, Stalin si altii), iar istoria are prostul obicei sa se repete in conditii similare daca nu schimbam ceva pe ici, pe colo, in punctele esentiale. In consecinta, daca exercitiul democratic actual nu primeste un altoi care sa evite deviatiile de pana acum, cred ca exista argumentele necesare pentru a intrevede POSIBILITATEA unei dictaturi intr-un "sat universal" (ca ii spunem comunism sau altfel conteaza mai putin; eu prefer sa-i spun asa pentru ca autoritatea absoluta, dematerializarea banilor, controlul total asupra datelor personale, implicit bani, seamana izbitor de mult cu obiectivele teoretice initiale ale comunismului).
6. In cazul in care putem avea un dialog care sa se limiteze la confruntarea unor idei (repet ce am scris mai sus, sunt un adept al democratiei), cred ca putem continua discutia.
Cu amicitie,
Anonimus. :)
@ Dl Gika & @ Anonymous
Eu nu ma formalizez si va propun o seara de film ne-comunist si ne-dictatorial la mine, maine seara (adica luni), incepand cu 8.
Dar, fara discutii din-astea fara rost, va rog! :)
nu ma pot abtine ...
auzi, amicul tau e un mare idiot! comunismul lua cu japca totul de la oameni, fara sa dea socotela la nimeni ... iar daca te impotriveai te impusca
tot sistemul era de fapt o mare hotie si o mare minciuna!
Cristache
mda, s-o arzi comunist daca ai trait atunci e ca si cum te-ai da poponar dupa ce ai fost siluit in puscarie.
@Cristian & tusat: Gata, copii! E timpul de culcare, adultii vor ramane sa discute pe blog; vom incerca sa fim explicit, ca sa puteti intelege. Cu alte cuvinte, ati ratat subiectul de pana acum. Subiectul, intr-o propozitie de tipul "Ana are mere" eu 'cred' ca e "Ana". Intr-un context mai larg descris de paragrafe compuse din mai multe fraze, subiectul poate fi o idee, un discurs, alceva. Ati ratat acest altceva, dar vom astepta sa intre in scena autorul. Pana atunci (pentru exersarea abilitatilor de a identifica subiectul in cadrul unei discutii) va recomand testele TOEFL. Acolo trebuie sa redai ideea principala (bineinteles, pe scurt), dintr-un paragraf. Cred ca se numeste "comprehension", adica a intelege ceva din ce scrie intr-o carte sau din ce vorbesc doi adulti. :)
Pana atunci, somn usor si vise placute!
Eu ma tot minunez de ce s-a comentat pe aici. Pe langa faptul ca anonimul reuseste sa fie surprinzator de inconcis.
Dar pentru ca tot am citit articolul, m-ai inspirat sa fac asta
@ ala care este: eu ma minunez mai abitir: cum plec pe munte, cum sare lumea la scandal!
n-am ce face, trebuie sa scriu un post intreg pe tema asta: atunci sa vezi ce batere de campi! anonymous e mici copii...
Trimiteți un comentariu