Cum au votat basarabenii

Vă mai amintiţi cum era când ne câcâiam să intram în Uniunea Europeană? Cât de stresaţi eram de voturile rudelor noastre de la ţară, ale pensionarilor şi ale ţiganilor? Vă mai amintiţi de articolul lui Mircea Mihăeş, “Matusalem votează”, sau de cel al lui Sabin Gherman, “M-am săturat de România”? Şi în general, de sentimentul de exasperare al tuturor celor care gândesc, şi care se simţeau (care “ne simţeam”, mai exact), traşi mereu înapoi de eternii ţărani ai istoriei, de prostimea needucată şi manipulabilă (ăia cu “Noi nu ne vindem ţara” şi “Noi muncim, noi nu gândim”)? Prin ce-am trecut noi atunci trec şi basarabenii acum. Am fost curios să aflu mai mult despre clivajul pe regiuni al votaţilor din Republica Moldova, că cele pe criterii de vârstă şi de etnie le ştiam demult. Dacă la noi, principalele regiuni istorice “vinovate” de votul retrograd (electorii lui Ion Iliescu, de fapt) erau Oltenia şi Moldova, care o fi echivalentul ăstora de dincolo de Prut?

Ce-am aflat: desigur, găgăuzii şi cei din Dubăsari au votat majoritar cu comuniştii – nici o surpriză, până aici. Raioanele din centrul republicii, Nisporeni, Teleneşti, Hânceşti, Ialoveni, Străşeşti, Călăraşi, Orhei, au mers pe mâna alianţei pro-europene. Chişinăul şi raioanele din jur, inclusive sudul republicii, au mers tot cu alianţa, dar cu entuziasm moderat. În schimb, nordul ţării, de pe la Bălţi încolo, cu raionul Ocniţa în frunte, au mers trup şi suflet pe mâna comuniştilor lui Voronin, ceea ce mie mi se pare incredibil, pentru că acolo etnia majoritară e cea română. De neînţeles, la prima vedere.

Deduc următoarele lucruri, atât cât pot să-mi fac o părere, fără alte informaţii: cetăţenii republicii, atunci când locuiesc într-o zonă limitrofă Ucrainei, sunt expuşi propagandei Kievului şi deci au opţiuni conservatoare, de stânga. Cetăţenii din raioanele care nu se învecinează cu Ucraina sunt mult mai puţin influenţaţi de propaganda lui Yanukovici şi votează progresist, cu dreapta. Iar cei din Dubăsari sunt complet mesmerizaţi de propaganda Tiraspolului, adică de “Rusia văzută la televizor” – iar în cazul ăsta nici nu se mai poate vorbi în termeni de “stânga” şi “dreapta”, ci direct de noul naţional-socialism rusesc al lui Putin.

Nu-i văd bine pe basarabeni. Dacă nu reuşesc să îi lămurească pe prostănacii de la ţară şi dacă nu găsesc un antidot împotriva politicii Kievului, sunt iar în găleată. Rău. Pa şi pusi Europa, în condiţiile astea. De săraci sunt săraci, numai voinţa de integrare i-ar putea băga în cărţi.

Exact aşa ne simţeam şi noi în 2000, când nu puteam scăpa de Iliescu. Cum o arăta Republica Moldova în 2020… ?!