Se spune că excentricul director al teatrului din Cluj ar fi exclamat: ”Bă, actorii mei fură, altfel nu se poate! N-au cum să trăiască din salariul pe care li-l dau eu, aici la teatru: deci, fură!”. Pare o butadă, așa, un jeu d'esprit, dar nu e. Să vedem.
În funcție de vechime, actorii sunt împărțiți în șase categorii de salarizare, plus una suplimentară, pentru maeștri. Un actor debutant, încadrat în categoria a șasea, angajat cu carte de muncă, încasează un salariu lunar de 450 de lei. Pe treapta superioară, unul cu categoria a cincea primește 580 de lei pe lună. Salarizarea crește vertiginos odată cu categoria, astfel mândrul deținător al categoriei întâi ia în mână 1400 de lei. Maeștrii, cei cu ”1 A”, iau ceva mai mult (nu se știe cât). Din banii ăștia, actorul trebuie să locuiască undeva, să mănânce, să se îmbrace, să-și crească copiii și să ne facă să plângem și să râdem. Îhî.
Asta, la stat. La teatrele particulare din București, un actor tânăr poate primi între 50 și 150 de lei pe reprezentație, iar un consacrat între 3000 și 5000. Evident, consacratul ia bani și pentru repetiții. Tânărul, nu. De-asta se calcă în picioare toți actorii tineri să joace în telenovele sau să apară în reclame!
Asta, în capitală. În provincie, actorii se îmbogățesc cu viteza unei pandemii din următoarele activități: ”voci” la radio, clovni la petrecerile de copii, ursitoare la botezuri și Moși Crăciuni de sezon.
Nu trag nicio concluzie. Sunteți cititori cu vechime, puteți și singuri. Vreau doar să le urez tuturor actorilor din România un sincer ”La Mulți Ani!” și să-i rog să mă-nvețe și pe mine să fur. Ca și-n presă e greu cu banii. Da' parcă nu chiar ca-n teatru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu