Ce-au vorbit ei acolo?

Dupa cum stie toata lumea, acum trei saptamani Putin l-a chemat pe Al-Faisal la o cafea. Nu la Kremlin, sa nu bata la ochi, ci la el la vila, la Praskoveyevka, langa Soci; lumea rea zice ca “vila” lui Putin ar fi costat un miliard de euro si ca d-aia rusii, cu umorul lor cinic, au poreclit-o Dvoret Putina, adica “Palatul lui Putin”, cum ar veni pe romaneste - dar astea-s barfe murdare! Ce, n-are voie omul sa-si faca o casa de vacanta ca, gata, e mafiot?!

Pentru ca martea sunt trei ceasuri rele, Al-Faisal si-a facut cruce cu limba-n cerul gurii, a aruncat sare peste umarul stang ca sa-l alunge pe Al Rau… si s-a dus. Putin l-a primit bine, l-a intrebat de sanatate, ce mai face madam Jawhara, ce note mai iau copilasii la scoala… Al-Faisal s-a balbait, a zis ca “bine”, ca nevasta e bine, ma rog, cicalitoare ca orice nevasta, ca si “copilasii” sunt bine, toti sase, ca cea mare sta sa nasca, de-astea de familie. Pe urma a intrat in camera si Lavrov, zis “HMV” (His Master’s Voice) in Europa si “Sigareta” in Rusia, care Lavrov a fost trimis urgent dupa cafele, ca orice copil de mingi calificat (nu-i rusine, am fost si eu d-asta candva!), iar Al-Faisal a mai prins si el inima si-a zis catre domnul Ministru de Externe al Federatiei Ruse: “Cu zaharul separat, baiete. Ai venit?”. Putin a zambit, Al-Faisal s-a calmat, dupa care au trecut la discutii.

Ce-au vorbit ei acolo nu stie nimeni, dar putem face unele presupuneri. De exemplu, ca Putin s-a milogit de sauditi sa nu scada pretul la petrol, ca are nevoie de bani pentru chestia din Ucraina, la care Al-Faisal i-a raspuns ca dac-ar fi dupa el, ar salta pretul si la doua-trei sute de dolari barilul, dar ca n-are ce sa faca, i-a zis regele Abdullah, seful lui direct, sa ieftineasca, ca vor sa iasa iranienii pe piata cu productia lor si trebuie sa le ia fata. Putin a zis ca el il intelege pe Abdullah dar ca trebuie sa-l inteleaga si Abdullah pe el: daca iranienii scapa de restrictiile de export si ies masiv pe piata cu petrolul lor, atunci se strica toata afacerea, cartelul ruso-saudit se duce dracului, chinezii si europenii incep sa-si ia nasul la purtare si sa cumpere aiurea de la terti, iar nebunii de japonezi sunt chiar in stare sa inventeze ceva electric, si-atunci sa te vad, Abdullahe, pe unde scoti camasa?!

Pe Al-Faisal mai sa-l apuce plansul, zicea ca stie toate astea, dar ce sa faca? N-are de ales. Putin s-a lasat pe spate in fotoliu s-a jucat ganditor cu amuleta lui preferata, lucrata din craniul Annei Politovskaya, dupa care i-a sugerat sauditului o idee: daca, de exemplu, Abdullah, care e sunnit, le-ar face cu ochiul luptatorilor sunniti din Siria, care se tot coiesc sa-l rastoarne pe Assad? Pai n-are trece ei frumusel granita in Irak? Ar trece-o! Si nu este mare sef la Bagdad tampitul de Maliki, pe care toti sunnitii din Irak se pisa cu bolta, nu pentru ca-si siit, dar pentru ca-i tampit? Este! Si nu are tampitul o armata nationala irakiana, in care americanii au pompat 650 de miliarde de dolari? Are! Si n-ar dezerta in masa soldatii irakieni, care-s majoritar sunniti, decat sa se bata ca prostii pentru porcul de Maliki? Ar! Deci?

Al-Faisal, saracul, mai obisnuit cu chestii simple, a holbat ochii cat cepele si pe urma abia si-a facut curaj si-a-ntrebat: “Sa traiti, sarut mana, da’ cum m-ajuta pe mine combinatia asta sa tin pretul sus?”. Putin a oftat exasperat, zicandu-si in sinea lui ca data viitoare cand da o lovitura de stat prin Europa de Est sau Asia Centrala o sa puna evrei destepti la conducere, ca la aia le merge mintea, si i-a explicat cu rabdare sauditului: “Pai mai Faisale, tu nu intelegi? Pleaca luptatorii din Siria, ramane Assad la putere, prietenarul meu; se dezintegreaza armata nationala irakiana, soldatii kurzi dezerteaza si ei si se inroleaza in Pesmerga, forta indenpendenta kurda ce-i sta ca un spin in ochi Turciei, dusmanca mea; atacat de sunniti in nord, Maliki n-are de ales decat sa umble cu miloaga la iranieni, care-s siiti ca el, sa-l ajute; iranienii il ajuta, dar pe chestia asta li se prelungeste restrictia la exportul de petrol, c-o sa zica lumea ca se baga intr-un razboi civil la vecini; Irakul reconstruit de americani se face praf si pulbere, deci in top 5 al exportatorilor de petrol suntem cu unul mai putin; ceea ce inseamna ca Abdullah al tau e de fapt baiat bun pentru ca tine pe loc pretul petrolului, cand el ar putea sa-l creasca, pe fondul opririi exporturilor irakiene… ai prins miscarea?”.

Intreaba si Al-Faisal, ca prostul: “Adica, sa traiti, sarut mana, aruncam inca o tara in razboi civil? Alte sute de mii de morti si milioane de refugiati?”. Pe Putin la umflat rasul: “Hai, ma, ca esti simpatic! Auzi, de ce-i arde lui, de destinele a zeci de milioane de sarantoci! Ia mai da-i spre pula mea! Serghei, pe unde umbli, puiule, nu-s odata gata cafelele alea?”.

Tocmai atunci a intrat si Lavrov c-o tava. Nu stiu dac-a apucat sa zica si el ceva in martea cu pricina, dar nu cred.