Am sa fiu scurt, deoarece nu am chef sa
mai consum inspiratie pe niste ingrati ca voi: de Ziua Muncii ne-am adunat pe
strada Odobesti, unde Amalia ne-a fotografiat de la balcon (nu stiu de ce!),
ne-am urcat intr-un Volkswagen Jetta care nu apartinea niciunuia dintre noi,
apoi am plecat spre autostrada. ”Spre”, nu ”pe”, fiindca ne-am oprit la Auchan,
la cumparaturi tipice de romani nehaliti: mici, somon, nisetru, vita, oaie,
dovlecei. Asezonament pentru gratar, evident. Am dat pe ele o gramada de bani,
evident – si asta in conditiile in care n-am agonisit niciun strop de bere! Am
plecat spre Cernavoda, am trecut acolo Dunarea, apoi podul peste Canal si-am
oprit fix in parcarea de la Billa. Pentru bere, evident.
N-am luat multe, doar
vreo 50 de bucati, de toate felurile (Danel a tinut mortis sa si le plateasca
separat. Amanunt deocamdata nesemnificativ). Din Cernavoda am luat-o spre nord,
de-a lungul Dunarii, prin sate: Seimeni, Dunarea, Capidava... stop.
La sugestia
lui Jenica, am oprit si ne-am bagat la turism, adica sa vizitam cetatea antica,
ma rog, ce-a mai ramas din ea, ca n-a mai ramas aproape nimic. Oter avea si el
o problema: daca toata Dobrogea e plina de piatra, de ce s-au scremut
constructorii cetatii sa faca anumite parti din caramida?!
I-am raspuns sincer
ca nu stiu. Pacat ca n-am adaugat, pe urmele nemuritorului Jenica, ”dar nici nu
ma intereseaza!”, pentru ca adevarul e ca ma interesa. Dar, fara informatii, am
ramas la ”nu stiu”. Ce era sa fac?
Ne-am intors la masina, numai bine ca sa
se lipeasca de noi o fetita. Ne-a spus, ne-ntrebata, ca pe ea o cheama
Ana-Maria Sarbu, si pe chestia asta a primit o ”eugenia” si o banana.
De la
mine, evident, ca scartarii astia nu i-au dat nimic. Mai mult, dupa ce-am plecat
din Capidava, Danel a oracait plin de incantare: ”Taceti, ba, c-a agatat
Michihausen!”. Nu va grabiti sa-l judecati pe Danel. Asta a fost doar prima
din vorbele sale de seama din acest 1 Mai.
Drumul pana la Greci
e foarte misto, il
recomand (oricui nu e-n criza de timp, evident, c-atunci e mai bine pe la
Braila): Topalu, Tichilesti, Horia, Closca, intersectia cu drumul 22 A, Garliciu, Daieni, Ostrov,
Peceneaga,
Traian, Cerna, hanul turistic de la marginea drumului, apoi dreapta
pe drumul spre Greci.
Intram la Nea Ion in curte, punem berea
la racit, baietii accepta oferta doamnei Dana (ciorba!), eu nu, c-aveam treaba.
Dupa ce leorbaie trei farfurii (si zicea ca nu i-e foame...) Oterul se culca,
Danel trece pe tuica, eu aprind gratarul, iar Jenica a iesit ”la plimbare”, ca
tot plouase cu galeata si era strada plina de noroi. Dar il stim cu totii pe Jenica.
E de neoprit!
Cat timp Danel se tot contra cu Nea Ion
daca ce bea el acolo este ”tuica” sau ”caisata”, eu am pus nisetrul pe gratar
(tura I), apoi somonul (tura II), iar carnea si micii i-am lasat pe a doua zi.
Stiam eu cum o sa venim de pe traseu... si am avut dreptate. Dar nu in felul in
care credeam!
Pentru ca, de ce. Dupa o cantitate
nedeterminata de caisata (3 paharute?) Danel a trecut pe bere. Si a-nceput
haosul. Intocmai cum ne tot ameninta: ”Michihausen, facem haos!”. Nu a fost
nevoie si de mine, Danel a fost destul, poate chiar prea mult: cu Nea Ion s-a-nteles el cum s-a-nteles, dar pe
urma a-nceput sa sune cunostinte din Bucuresti: urlete, racnete, amenintari cu
moartea etc.
Pana cand doamna Dana nu l-a dat afara din curte, nu s-a potolit;
e drept ca nici dup-aia, dar fiind pe ulita, nu-l mai auzeam noi si ne puteam
concentra fiecare la ce facea in clipa aia: Jenica si Oter la mancat, eu la
baut. Ce beam? Pai berile lui Danel, aia beam. Pentru ca el era deja scos din
circuit – l-am mai vazut. Iar berile mele le pastram pentru sambata seara, ceea
ce a fost o decizie foarte inteleapta.
Intr-adevar: Danel s-a-ntors frant de
osteneala dupa dialogurile lui telefonice si s-a culcat direct. Oter l-a urmat
dupa putina vreme, asa ca la beri am ramas numai Jenica si cu mine. Dar la 11
noaptea am dat stingerea, c-a doua zi aveam traseu.
Care, in teorie, este ridicol de simplu:
urci pe traseu marcat pana in varful Tutuiatu
(467 de metri deasupra nivelului
marii, ne-am amintit de avertismentele sarmanului Julius, zis si Vaduva
comunismului: ”Luati-va mastile de oxigen! Si-aveti mare grija sa nu
va-ntalniti cu Yeti!”), apoi drum forestier prin padure, pe directia generala
sud-sud-vest, pana la varful Negoiu (403 metri), de unde incepe traseul de
coborare de pe Valea Negoiu.
Marcat si asta, si inca foarte bine.
Coborarea te
scoate in drumul agricol zis ”Drumul Grecilor”, de unde te intorci frumusel in
sat. Simplu ca vaca!
Ei bine, nu. Gre-sit! Pentru ca tot ce
vrea omul care face traseul asta e sa coboare pe la celebrul ”canion” de la
Valea Adanca, pe care, din pacate, nu-l nimereste nimeni. Pentru ca nu se vede!
Il poti vedea de jos, din Drumul Grecilor, dar sus pe masiv esti in plina
padure, nu vezi nimic.
Smecheria care e: Valea Negoiu se coboara fie pe traseul
Chediu (mai la nord), fie pe traseul Cozluc (la sud). Din pacate, nici unul din
ele nu e ”canionul”: intre Cozluc si canion mai este un pinten de munte, zis
Secarul. Daca nu treci de Secarul asta, nu ai nici sansa de-a nimeri canionul
Valea Adanca. Iar noi, evident, nu l-am nimerit!
Mai e o chestie, si cu asta inchei
partea de traseu: intre Valea Adanca si drumul principal (22 D, Macin – Cerna),
mai este un masiv, numit Priopcea. Deci, pentru cei care calculeaza ca fac
traseul si pe urma ies la autostop: don’t! Mai sunt trei ore bune de la Drumul
Grecilor (punctul ”Pietrele Mariei”, sa zicem) si locul de autostop de la Pasul
Priopcea. Daca ai un prieten ce te poate astepta cu masina, atunci e altceva. Dar
daca n-ai...
Noi n-aveam. Am revenit in sat pe Drumul Grecilor, ne-a plouat binisor (am pus pelerinele, ne-a durut la basca), ne-am intors la
Nea Ion in curte si-am dat drumul la gratar. Mici, oaie, vita, bere si un sut
in cur, altceva nu le-am dat baietilor, ca nu meritau, c-au carait tot drumul,
in frunte cu Danel (”Michihausen, nu mai beau in viata mea! Oare ne mai da
ciorba doamna Dana?!”). De precizat ca de data asta am ramas pana la unu
noaptea. Si tot Jenica si cu mine, ca sa vezi dracie!
Duminica am plecat cu noaptea-n cap, pe
la 12 (Oterul a facut urat, ca era sculat de la 7. Ce-am mai ras!), si-am
luat-o spre Dobrogea interioara, de era sa rupem masina; intre Ramnicu de Jos
si Gradina am zis ca aia e, chemam un tractor sa ne ia la shtanga. Cum, necum,
am ajuns pana la urma si la Cheile Dobrogei,
unde am facut pauza de traseu,
apoi am continuat pana la manastirea Ioan Casian,
si in final am dat de drumul
al bun, care ne-a scos in autostrada A 4. Din momentul ala, nimic de povestit. Doar
c-am platit peajul la Cernavoda prin sms. Ceea ce, dealtfel, facea toata lumea.
Nici macar aici n-am fost originali!
Sa nu uit: am cautat canionul de la
Valea Adanca si acum 6 ani, in 2009. Cu acelasi rezultat. Io zic ca suntem
chiar prosti. Parerea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu