Rusalii

Pe bune: am facut un mic experiment. I-am intrebat pe colegii de birou de ce ne da statul zi libera pe 24. Toti au raspuns stereotip: pai, sunt Rusaliile. Da, bun, am zis eu, da' ce sarbatorim de Rusalii?!

Oha! Nu stia nimeni. Inclusiv subsemnatul. C-o fi, c-o plesni... ne-am sucit, ne-am invartit, dar pana la urma tot pe Wikipedia am ajuns. Si ce sa vezi? La Rusalii le zice in englezeste “Pentecost” (de la numele asta vine si Biserica Penticostala), care adica in greceste asta insemna “A cincizecea zi” (de la Inviere, evident). Totusi, Pentecostul asta n-are nici o treaba cu Invierea si de fapt nici macar cu Isus; e cu totul alta branza!

Chestiunea devine maram in felul urmator: Isus moare vineri si invie duminica, apoi sta iar cu ucenicii lui, ca sa-i invete in continuare (astia erau cam tampiti, pare-se: de trei ani se chinuia cu ei si tot nu le intrase nimic in cap!); dupa 40 de zile “pleaca” de tot (Inaltarea/Ascension), probabil scarbit de atata tampenie si lene mintala, dar la 10 zile dup-aia (deci la 50 de zile de la duminica Pastilor), Sfantul Duh se “pogoara” asupra celor 12 natarai (sau 11, in varianta ca Iuda deja se spanzurase – evanghelia dupa Marcu e neclara, iar celelalte evanghelii sunt manarite), care astfel se transforma din ucenici in apostoli. Va dati seama ce smecherie?!

E ca si cum eu, tolomac, raman corigent la matematica. Degeaba se straduieste profesorul si face lectii peste lectii cu mine, imi predica de pe munte, etc, ca io tot nimica nu-nteleg. El se da si peste cap sa explice, eu, tamaie! In final, el iese din clasa trantind usa, eu raman la fel de prost ca la-nceput, cand – trosc, bum! - el trimite harul peste mine si mintea mi se deztunericeste si-l pricep in sfarsit pe epsilon si toata analiza matematica mi se desluseste limpede ca lacrima!

Cu alte cuvinte, pleasca, neicusorule. Ce merit au ucenicii lui Isus in chestia asta? Nu se lipeste nimic de ei, dar vine Harul si-i scoate la vopsea! Gratis, pur si simplu gratis! Cu Harul asta (primit pomana, repet), ei vorbesc toate limbile, vindeca toate bolile, convertesc regi si popoare, ba mai si leviteaza! Toate pe de-a moaca...

Singurul care n-a avut parte a fost Pavel. De necaz, a-ntemeiat crestinismul.

Gnoza se intoarce (cu spatele)

Mi-au fost aduse argumente de bun-simt cum ca am omis complet sa explic legatura intre “gnoza” si “agnostic”, avand in vedere ca lumea crede ca eu unul sunt agnostic. No, hai s-o luam de la cap:

Definitia gnozei (in dictzuri) e ca-i “cunoasterea spirituala a unui sfant sau a unui iluminat”. Foarte slabuta definitie. La origine, cuvantul grecesc gnostikoi insemna “stiinta de a influenta si controla” (pe aia mai prosti ca tine, putem presupune). Acuma, chestia e ca grecii aia-s morti de mult, iar intre timp treburile s-au mai schimbat, mai ales datorita crestinismului.

Adicatelea, cand astia desteptii, cu ochilarii pe nas (“ochilarii” inca nu se inventasera, dar orisicat!), s-au prins ca e rost de “influenta si control” asupra prostimii, folosindu-se de invatatura lui Isus (si mai ales de faptul ca nu fusese consemnata in scris, la momentul predicarii ei). Si atunci au scos gnoza dupa gnoza, care toate trageau spre o chestie: ba, ce-a zis de fapt Isus stiu numai eu! Dati banii vostri la mine si va zic! Cand au vazut una ca asta, sefii Bisericii au dat alerta de gradul zero: domnule, astia o sa sparga Biserica, cu interpretarile astea de capul lor! Pentru ca pe vremea aia cine avea chef mai scotea o Evanghelie, in care explica el cum a fost de fapt chestia. Asa ca baronii Bisericii au adunat toate Evangheliile care circulau la momentul ala (vreo 30!) si din ele au ales 4, mari si late, care li s-au parut mai de Doamne-ajuta, iar pe restul le-au declarat eretice si le-au ars. Buninteles ca din momentul ala toti au zis ca in alea arsele era de fapt scrisa o smecherie cu totul si cu totul deosebita, acolo zacea toata intelepciunea lumii – bref, acolo erea Gnoza!

Si uite-asa s-au nascut Evangheliile Gnostice, in care cica ar fi fost scrisa “adevarata” invatatura, aia originala, a lui Isus. Savantii stiau ca ele existasera, din cartea anti-erezie a episcopului Irineus, “Adversus haereses” (Impotriva ereziilor), da’ nu stiau exact ce scria in ele. Pana la urma le-au dibacit, cand au gasit biblioteca pierduta de la Nag Hammadi, si uite cum au iesit ele la iveala, ca fetele: Evanghelia dupa Nicodim, Evanghelia dupa Toma, Evanghelia dupa Iuda, si inca vreo alte cateva (Iacob, Maria, etc), mai mititele. Evident, nu era nici mama gnozei in ele, erau aceleasi balarii ca in Evangheliile canonice – de fapt, cel mai mult seamana cu asta a lui Ioan, cea mai buruienoasa dintre cele 4, si (nu intamplator!) cea mai iubita de ortodocsi.

Pai nu din ea citeste taica popa la fiecare nunta, botez, inmormantare, parastas si taiere de mot…?!