Ura ca necesitate

La ce foloseste ura? Cu ce te-ajuta, frate, sa urasti in stanga si-n dreapta? Nu intelegeam. Da’ am pus mana si-am cautat prin surse, si uite c-am inteles. Nici nu e mare inginerie, la drept vorbind. Chestia e ca nici o iubire nu se poate dispensa de proba urii. Cand iubesc ceva, musai sa urasc altceva, ca sa probez ca iubirea mea e veritabila si nu e caca-maca. 

Ca atunci cand iubesti o femeie: vrei cu dinadinsul sa bati pe careva pentru ea (desi ea, saraca, ar prefera sa-ti demonstrezi iubirea prin marimea contului). Cand iubesti o echipa, zor-nevoie sa-ti arati iubirea urandu-le de moarte pe toate celelalte echipe. Iubesti un gen muzical si scuipi pe toate celelalte (“Fuck Lambada fuck the rest / Heavy Metal is the best”). Iubesti o religie si-ti manifesti iubirea ca Torquemada, dragutul de el, omorand in chinuri zeci de mii de oameni (ar fi ramas Isus cu gura cascata daca vedea asa ceva!). Iubesti o tara si-ti racnesti iubirea in cele patru vanturi: Moarte alora! Si alora! Si alorlalti! Moarte tuturor, ce mai calea-valea! Iubesti o doctrina politica si intemeiezi, parinteste, Gulagul. Iubesti (in felul tau...) specia umana, o vrei supra-umana (“Ubermenschen”), si de-aici, hop, Holocaustul (sau “Shoah”, cum se spune mai nou, desi, zau, nu stiu de ce!). Ergo: cand vrei sa iubesti, ai nevoie de un dusman, care sa-ti ameninte iubirea, iar tu sa sari s-o aperi. 

Da’ ce te faci cand iubirea ta nu e amenintata de nimic? Pai ce sa faci, te-apuci sa cauti dusmani! Daca gasesti, inca e bine, dar daca nu, ai pus-o, ca trebuie sa-i inventezi – si-aici sa te vad! Cel mai bine e sa angajezi un copywriter, in regim de free-lancing, buninteles... Totusi, cu cat iubirea ta e mai atractiva, cu atat e mai usor sa gasesti “dusmani”: o femeie frumoasa are totdeauna multime de barbati pe langa ea. O echipa mereu castigatoare “o are promisa” de la toti cei pe care i-a invins. O religie puternica tinde sa devina universala, asa ca toate celelalte religii incearca s-o capaceasca, si devin numai bune de “dusmani”. La fel si cu tara, care daca-i atractiva, tenteaza pe multi, altfel nu prea: n-am auzit de “razboaie teritoriale” in Severnaia Zemlia! 

Dar de la un punct incolo, cu toate ca ura este “necesara”, devine contraproductiva, adica e mai rentabil sa lucrezi impreuna cu fostul dusman, si nu impotriva lui. Oriunde, oricand, exista unul mai sarac decat tine si decat ex-dusmanul tau, care abia asteapta sa te invadeze. Daca tu si ungurul tau sunteti azi satui, poti sa stii ca, undeva, e unul flamand, caruia nu-i pasa de nimic, numai sa se sature. 

Cand Garibaldi a vrut sa le vorbeasca voluntarilor, ei l-au intrerupt cu strigate: “Traiasca Garibaldi! Moarte austriecilor!”. I-a intrerupt si el pe ei, strigand mai tare: “Traiasca Italia! Si nimanui moarte!”