miercuri, 31 decembrie 2008

Mos Craciun

Domnilor, Iepurasu-i singur, dar Mosii sunt mai multi; nu se poate sa se gate anul fara sa va zic si de Mos Craciun!
Spre deosebire de alalant Mos, cu asta n-am nimic, ca a venit si la mine an de an – ma rog, cu exceptia ultimilor 15 ani, da’ astia nu se pun. Anul asta, insa, Mosul s-a mai modernizat si el: din “Mos Craciun”, banal, fara nimic deosebit, a devenit “Mos Craciun cu reactie reciproca”, sau "Mos Craciun tunat", ceea ce-i altceva! Poate ca n-o fi chiar diferenta dintre o Dacia 1100 si un Hummer, da’ nici nu-i departe.
Care-i diferenta?! Pai diferenta este dupe cum urmeaza: Mos Craciun traditional este o entitate barboasa, care aduce daruri la copii. Interesant, dar demodat: 1) de ce numai copiilor, de ce nu si adultilor?! 2) ca fost (si actual) copil, pot spune cu mana pe inima ca Mosul asta nu e foarte atent: tu-i ceri minge de fotbal, sa zicem, si el iti aduce culegerea de algebra “Nita – Nastasescu”! Foarte slaba prestatie. Last but not least, c) nu e interactiv! El iti da ceva, iar tu trebuie sa spui o poezie sau sa canti un cantecel. Nu e corect! Cinstit ar fi ca Mosul sa-ti aduca ceva, iar tu sa-i dai altceva la schimb, nu sa muncesti ca un sclav la invatat de poezii! Bunaoara, eu unul imi facusem planul inca de mic: Mosul sa-mi aduca toata editia Jules Verne, aia cartonata, o stiti, iar eu urma sa-i dau (cu dedicatie, chiar!) cateva carti, preferabil manuale scolare (eventual si culegeri, treaca de la mine). Dintr-un motiv ramas enigmatic, Mosul a refuzat mereu oferta mea dezinteresata, desi i-o reiteram an de an in scrisoarea regulamentara.
Ei bine, probabil ca el citeste mai lent, pentru ca in 2008, in sfarsit, a pus in aplicare ceea ce-i sugerasem eu in 1978: el imi da ceva, eu ii dau altceva, si toata lumea-i fericita! M-am bucurat foarte mult ca i-a venit mintea la cap, si am asteptat sa vad exact cum se va proceda. Iata mecanismul:
Numele fiecarui betelist din agentie a fost scris pe-o bucata de hartie. Apoi fiecare a tras la sorti (pe cineva) si a fost tras la sorti (de altcineva). Chestia e ca stiai pe cine ai tras tu, dar habar n-aveai cine te-a tras pe tine.
Acuma, evident ca momentul “schimbului de daruri” trebuia sa aiba loc intr-un cadru festiv – adica la carciuma (imi pare rau, dar eu nu cunosc un cadru mai festiv decat asta). Asa ca betelistii s-a strans intr-un underground fitos, si-au aprins papiroasele, au turnat “factorul cirotic” in pahare, si-au dat daruri si s-au pupat, dupa care s-au pus pe tambalau.
Pai si ce treaba are Mos Craciun in afacerea asta?!, o sa veniti sa ma-ntrebati. Pai are, ca de unde credeti c-au avut oamenii bani sa-si cumpere daruri unii altora? De la Mos Craciun tunat! Vedeti ce inseamna progresul, si de ce sustin eu ca recursul la traditie este pagubos?
A, da, si nu ma intrebati cum a decurs “tambalaul” si la cat s-a terminat. Iata, avem imagini.

4 comentarii:

Aida B spunea...

total pe dinafara subiectului - desi eu cred in Mos Craciun, din solidaritate cu aia mici - merci ca m-ai trecut in blogroll!
totusi: faza cu schimbatul de cadouri in urma uneo trageri la sorti imi aminteste de o agentie de publicitate...

misu spunea...

@ aida b: a) regret ca nu ti-a placut modul de abordare al subiectului Mos Craciun. asta e!
b) cu placere pt blogroll. daca mi-a placut cum scrii! poate te-or citi si astia mai nedusi la biserica, din lumea mea.
c) da, publicitate. BTL, mai exact.

Aida B spunea...

aoleu!! m-am exprimat gresit: comentariul meu era pe dinafara subiectului!!! mi-a placut postul tau!!!
merci inca o data :)

misu spunea...

@ aida b: clar, trebuie sa-mi cumpar ochelari, ca d-aia s-au inventat!
sau cel putin sa-i scot p-astia de cal pe care-i port acum...