Practic, nu. Are Franta nevoie de iubirea romanilor cum am eu nevoie de iubirea lui Catalin Botezatu. Ca orice iubire tragica, si asta a noastra pentru francezi sufera de-o hiba: nu e reciproca. Bref, romanii stiu de ce ei ar trebui sa aiba “un coltisor cald in inima” pentru Franta, dar francezii habar n-au de motivele astea (lingvistice si istorice, in principal). Intamplarea cu generalul Pau spune totul, de exemplu.
Acuma, chestia e ca am scris “ar trebui sa aiba”, n-am scris “au”. Pentru ca majoritatea romanilor pe care ii cunosc eu (exista si exceptii), n-au nici un fel de “coltisor cald” pentru frantuji, nici in inima si nici altundeva (poate doar in cot!). De ce? Pai, cred ca sunt cateva motive: pierderea limbii franceze ca “prima limba straina” (in favoarea englezei); pasiunea exagerata a multor francezi pentru socialism si comunism (e normal intr-o tara libera sa crezi in ce vrei, dar romanii n-au luat-o asa: “Noi suferim ca cainii din cauza comunismului, iar ei voteaza PCF si se mai si lauda cu asta! Tradatori spurcati!”); pasiunea, tot exagerata, pentru sindicalism in general si pentru greve in special (“Fereasca Dumnezeu sa faci turism in Franta, ca la aia juma' de an sunt greve!”); pretentiile Frantei de mare putere si strambele pe care le baga americanilor din cauza asta, strambe din care nu profita decat Rusia (si se stie ce drag au romanii de Rusia...); last but not least, confuzia permanenta din capetele francezilor, intre etnicii romani si etnicii tigani. Chestie cam impardonabila, dupa parerea mea: cat de greu e sa pricepi ca cetatenii unei tari (Romania) apartin de trei popoare diferite (romani, maghiari, tigani)?! Ce naiba e asa de complicat?
Totusi, eu zic sa fim generosi astazi. Sa bem o bere in sanatatea Frantei, de ziua ei!
6 comentarii:
Dooomnu Gika, daca e sa avem nevoie de un motiv serios sa bem o bere atunci fie si asta: sa bem pentru Franta!
Acum hai la subiect. Realitatea curenta e cam asa cum o descrii tu: noi avem, cica, o "iubire" pentru Franta dar e ceva mostenit si nu pare foarte justificat uitandu-ma in jur, ei oricum nu mai stiu nici macar pe unde suntem pe harta, cel mult suntem acea tara din est de unde vin les tsiganes . In ceea ce ma priveste, eu am o mare "pata" pusa pe oamenii astia orbiti de stangism si de minciunile debitate de "raiul sovietic". I-as considera mai degraba ipocriti in felul lor de-a fi.
Dar e bine, totusi, sa ne uitam inapoi in istorie si sa nu privim lucrurile doar din perspectiva prezentului. In sec 19 si inceputul sec 20 Franta a fost garantul nostru ca tara. Stiu, ca orice mare putere, avea interesele ei dar totusi, am reusit sa ne fofilam pe langa ei. Generatiile modernizarii din sec 19 s-au format in cea mai mare parte la Paris, noua cultura a avut bazele tot prin zona aia si tot asa, sunt multe exemple.
Dar intrebarea e: avem nevoie de Franta? Eu zic ca da, macar din considerente istorice si culturale. E o relatie ce trebuie redefinita si aici nu ma refer la chestiunile formale interstatale, ci la nivelul omului de rand. As mai sdpune multe dar chiar nu mai am timp acum, te-oi mai comenta mai incolo :)
desigur ca ne masuram iubirile si non-iubirile dupa imaginea din oglinda. romanii au voie sa iubeasca si sa urasca pe cine vor, e treaba lor, daca le plac sentimentele crude in locul aliantelor, de exemplu. francezii aussi au voie sa voteze ce vor ei, socialisti si comunsti in speta, pentru ca nu sint si nu pot fi ca defunctii si actualii nostri. si asta din mai multe motive, dintre care unul e ca francezii is mai educati, cititi, plimbati prin revolutii adevarate, au o tara maricica si fortarete de unde sa o apere. n-au motive sa pupe fundul rusilor, nici al americanilor si-s oarecum mindra ca e cineva care le mai zice americanilor non, ca prea fac ce vor muschii lor pe planeta asta.
sindicalismul nu e o crima, ci modalitatea legala de a obtine niste drepturi si de a le pastra. nu prea vezi francez care sa zica sarumina, patroane, ca-mi dai de lucru, cind primeste leafa minima pe economie si la negru, eventual. si asta pentru ca nu exista bataia asta de joc pe care romanii o numesc fericirea de a munci.
ce vreau sa subliniez e ca NU sintem obligati sa iubim Franta, cum nu sintem obligati s-o urim. hai sa fim destepti si sa ne aliem cu ea, sa vedem ce avantaje putem trage, fara ochi dati peste cap, oftaturi si pietricele trase cu prastia.
@ constantin nica: aoleo, don costikla, m-ai omorat! Pai cum vrei tu sa "redefinesti" mata relatia cu Franta, si inca "la nivelul omului de rand", cand insusi presedintele nostru (adica al meu si-al tau, he, he!), s-a agerit sa-l incurajeze pe profesorul ala de franceza care intrase in greva foamei: "De ce faci asta, dom' profesor? Pai uite ca io nu stiu nici macar franceza, iar dumneata, om cu carte, te tii de greva foamei?!".
@ aida b: traiasca Aida noastra si sa inchine si ea un pahar de bere pentru asta zi nationala (care e pe bune, nu ca 1 Decembrie!), astazi in jurul orelor 20:15 p.m. (ora Europei de Est), cand baietii de la Catavencu vor face exact acelasi lucru! Vive La France, vive Le Canard enchaîné!
asa mai oui.
numa' ca n-am bere in casa, magazinele is inchise (dupa cum spuneam mai sus). mai, astia nu-s mitici de-ai nostri, trag cinzeciuri de spirtoase, mai cu seama vin.
deci 19.15... oyez oyez.
@ aida b: plec in franta in curand. o sa am nevoie de ponturi. postez in curand o "cerere oficiala de tips-uri de calatorie" prin cea mai vizitata tara a lumii. ca, de... de carait, caraim, ca d-aia suntem romani, da' cand e la o adica, tot in buzunarele franceze ne lasam bugetul pentru facut turism.
pai calatorie sprincenata si cale batuta iti doresc!te ajut cu draga inima daca o sa ma regasesc in cererea ta. la fata locului nu o s-o pot face, din pacte, pen'ca locuiesc in Suedia de 2 saptamini (scrie si in Calimara:p).
Trimiteți un comentariu