joi, 14 aprilie 2011

Despre limba română şi limba maghiară

„Noi, spre deosebire de unguri, nemţi şi ruşi (ale căror limbi le cunosc) nu am făcut acel efort filologic de a traduce, în limba poporului, neologismele de care aveam nevoie. Noi le-am împrumutat: ne grăbeam, ştiam şi franţuzeşte şi latineşte, cuvintele împrumutate se lipeau cu dragoste de limba noastră veche. Dar, azi, nici măcar profesorii de limba română nu mai ştiu să traducă (sau să explice etimologic) avalanşa de neologisme ce curge ca o lavă spre limba noastră cultă. Un ţăran ungur, cu numai patru clase primare, descifrează înţelesul unui articol de cultură; un român, chiar student, dacă nu e autodidact sau dintr-o familie de intelectuali, nu înţelege nici jumătate”.

Citat din „Jurnalul unui jurnalist fără jurnal”, de I.D. Sârbu, pagina 122, volumul 1 (ISBN 978-606-88546-3-5), editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009.

Şi acum vine poanta: exact acelaşi lucru l-am scris şi eu în Berile de Aur. O să dau mâine citatul, că n-am acum un exemplar la mine. Am scris asta în 2005, când, evident, habar n-aveam de I.D. Sârbu şi de memoriile lui. Şi nici nu cunosc limba maghiară. Dar fostele mele iubite o cunoşteau! De aici, drama.

2 comentarii:

0rt0d0x.wordpress.com spunea...

Neologismele nu au avut când să se asimileze, în limba română. Şi, mai ales, prin cine. Aproape toată pătura educată a murit la Canal.

Şi da, nici în privinţa dialogului interetnic nu stăm mai grozav. Izolarea, maică, ce să-i faci...

Mihai Buzea spunea...

@ ortodox: nu cred ca asta este explicatia corecta, lipsa timpului de asimilare. in fond, englezii au avut mult mai mult timp decat romanii, si totusi au ales exact aceeasi metoda!

Cred ca mai degraba e vorba de o optiune a elitelor. Cand elitele sunt mai degraba negustoresti si inzestrate cu spirit practic, prefera metoda romanilor si englezilor (adoptiunea termenilor). Cand elitele sunt mai visatoare si mai inclinate spre poezie (adica au spirit romantic), aleg cealalta varianta (traducerea si adaptarea). Iar rusii, nemtii si ungurii chiar ca au avut perioade extrem de romantice (id est inclusiv nationaliste!) in istoria lor!