vineri, 2 decembrie 2011

A cincea Unire


Veste bună: a fost şi ultima. Veste proastă: a fost rău făcută. Veste şi mai proastă: 72 de ani după ce s-a făcut (cum s-a făcut) a fost aleasă „zi naţională”. Vestea cea mai proastă: Iliescu a ales-o.

Să aducem şi ceva argumente acestor judecăţi (personale) de valoare. Pentru început, un mic excurs istoric:

1883: România aderă la Tripla Alianţă, angajându-se să meargă la război dacă Austro-Ungaria va fi atacată de Rusia.
1914: Austro-Ungaria e atacată de Rusia. România nu merge la război. Regele Carol al României moare de ruşine.
1916: România merge la război, dar nu alături de Austro-Ungaria şi împotriva Rusiei, ci alături de Rusia, împotriva Austro-Ungariei. Tânărul rege Ferdinand al României nu moare de ruşine. La castelul Hohenzollern din Suabia, stegurile sunt arborate în bernă.
august 1916: Armata Română trece munţii.
1918 (primăvara): Austro-Ungaria şi România semnează tratatul de pace. România cedează Austro-Ungariei tot lanţul carpatic, Germaniei tot petrolul de pe Valea Prahovei, Bulgariei toată Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) şi jumătate din Dobrogea de Nord, iar Turciei nimic. În schimbul acestor cedări, României i se recunoaşte unirea cu Basarabia („a treia unire”, 9 Aprilie 1918).
1918 (toamna): România se răzgândeşte iar, denunţă tratatul de pace şi anunţă unilateral că se află iarăşi în stare de război cu Austro-Ungaria.
1 Decembrie 1918: Partidul Naţional Român (organizaţie politică) şi Gărzile Naţionale Româneşti (organizaţie paramilitară alcătuită din soldaţii români demobilizaţi din armata Austro-Ungariei) adună 100.000 de oameni la Alba-Iulia, în cadrul Adunării Naţionale a Românilor din Transilvania şi România. Adunarea decide unirea condiţionată a Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.
7 decembrie: Armata Română trece iar munţii.
15 decembrie: Adunarea Naţională a Germanilor din Transilvania şi Banat are loc la Mediaş şi decide unirea cu România.
22 decembrie: Adunarea Generală a Maghiarilor din Transilvania are loc la Cluj şi decide unirea cu Ungaria.
22 ianuarie 1919: Armata Română ocupă teritoriul Transilvaniei şi cel al Maramureşului. Teritoriul Banatului e ocupat de Armata Sârbă, iar cel al Crişanei de tânăra armată a Primei Republici Maghiare.
28 februarie 1919: Consiliul Aliat trasează o linie de demarcaţie între teritoriile care urmau să revină României şi cele care urmau să revină Ungariei. Primirea notei (cunoscută ca „nota colonelului Vyx”) şochează guvernul de la Budapesta.
21 martie 1919: Prima Republică Maghiară se autodizolvă, iar puterea politică este preluată de comunişti, care proclamă Republica Sovietică Maghiară şi ordonă mobilizarea generală.
15 aprilie 1919: izbucnesc ostilităţile propriu-zise. Armata Roşie Maghiară lansează un atac-surpriză, încercând să ocupe Clujul. Românii contra-atacă, încercând să ocupe Oradea. Românii ocupă Oradea. Atacul românesc continuă dincolo de linia de demarcaţie.
1 mai 1919: Armata Română ajunge la Tisa.
20 iulie 1919: Armata Roşie Maghiară lansează un atac general asupra trupelor române de pe Tisa.
30 iulie 1919: atacul este respins, românii traversează Tisa.
3 august 1919: românii ocupă Budapesta.
august 1919: românii ocupă aproape toată Ungaria.
28 martie 1920: românii se retrag din Ungaria.
4 iunie 1920: la Trianon, Ungaria semnează sub protest tratatul de pace cu Puterile Aliate şi Asociate (dintre care doar 18 au luptat efectiv).

Astea sunt faptele. De ce a fost această unire „rău făcută”? Din două motive: pentru că n-a fost niciodată validată printr-un referendum, chiar mai târziu, după ce lucrurile se liniştiseră şi tăcuseră armele (cum s-a petrecut în cazul unirii cu Dobrogea); iar al doilea motiv este că a fost o unire condiţionată, iar condiţiile nu au fost respectate niciodată de guvernele de la Bucureşti (ci încălcate sistematic, cu un fel de rea-voinţă batjocoritoare).

De ce a fost o greşeală alegerea acestei zi ca sărbătoare naţională? Pentru că reprezintă o ofensă la adresa românilor din Dobrogea, Basarabia şi Bucovina („Băieţi, nu dăm nici doi bani pe unirile cu voi, numai asta cu ardelenii contează!”), şi deasemeni o ofensă la adresa maghiarilor din România, care la 22 decembrie 1918 şi-au exprimat explicit voinţa de a nu face parte din România.

De ce este rău că Iliescu a ales-o? În primul rând, pentru că Iliescu, la momentul alegerii, era deja depăşit istoric: nu era deloc conştient de dimensiunile schimbării prin care trecea lumea în anno domini 1989. În al doilea rând, pentru că alegerea lui reprezintă „piatra de temelie” a democraţiei originale pe care şi-o dorea el, adică un socialism cu faţă umană (a lui, eventual). În al treilea rând, pentru că perpetuează, în imaginarul românilor, statutul de mare putere al Ungariei (ceea ce, evident, Ungaria nu este): ia uite ce uniţi suntem noi, bă, ungurilor! Să nu veniţi cu săru'mâna să vă dăm Ardealul înapoi, că nu vi-l dăm!

În al patrulea şi ultimul rând, Iliescu a comis o ilegalitate: România democratică avea deja o sărbătoare naţională, nu trebuia inventată una nouă, care să-ţi dea ţie legitimitate. Sărbătoarea tuturor românilor este pe 10 Mai, Ziua Independenţei. Această zi nu lasă pe niciun român „pe dinafară”, indiferent de provincia în care locuieşte (independenţa-i numai una, unirile sunt cinci!), iar în imaginarul maghiarilor din România e o dată anonimă, poate, dar în nici un caz ostilă, cum e 1 Decembrie. De ce, atunci, Iliescu a refuzat 10 Mai-ul? Simplu: „10 Mai” face trimitere la o tradiţie democratică de 150 de ani, tradiţie în care Iliescu şi cei ca el nu au nici un loc. Ei sunt creaţia lui Stalin şi a lui Brejnev. Ce treabă să aibă ei cu românismul şi cu 10 Mai?!

8 comentarii:

A Reader spunea...

Vezi ca printre faptele enumerate de tine s-au strecurat cateva importante inadvertente:

1. Nu Rusia a atacat Austria ci Austria si Germania au atacat Rusia:

"în 30 iulie 1914, Rusia, susținând Serbia, decretează mobilizarea generală; în replică, Germania, aliata Austro-Ungariei, declară, la 1 august 1914, război Rusiei [...] la rândul său, Austro-Ungaria declară război Rusiei (6 august 1914)"

(de pe Wikipedia)

deci in acest caz Romania, conform tratatului, nu avea obligatia sa atace Rusia - lucru mentionat si de Carol I in jurnalul sau.

2. Regele Ferdinand nu era tanar - in 1914, cand a devenit rege, avea 49 de ani.

3. Intre 1914 si 1918 ai o mare lacuna, ai omis cum armata germana a cucerit si ocupat cea mai mare parte a Romaniei, inclusiv Bucurestiul; libera mai era doar o parte din Moldova, inclusiv Iasul unde era refugiata conducerea tarii. In conditiile alea nu se poate spune ca "România se răzgândeşte iar", din moment ce conducerea legitima a tarii nu a fost de acord cu prevederile extrem de crunte ale acelui tratat, care nu a fost semnat de regele Ferdinand. Pur si simplu Romania are in sfarsit ocazia sa scape de ocupatie si o foloseste, normal.

Anonim spunea...

Mor de rusine, AReader are dreptate! Chestie elementara de prim razboi mondial. Iliescu nu e prost, dar eu sunt!

Anonim spunea...

si inca ceva, pana se sesizeaza careva: corect e Vix, nu Vyx, am luat 9 pt. chestia asta in clasa a X-a!

Mihai Buzea spunea...

@ A Reader: e vorba de interpretari ale faptelor, in scopul de a-mi servi punctul de vedere, nu de inadvertente:

1. Austro-Ungaria si Germania au declarat razboi Rusiei, iar Rusia a atacat efectiv Puterile Centrale, in sensul ca armatele ruse au invadat teritoriul inamic si acolo au purtat batalii in 1914, nu pe teritoriul rusesc: campania din Galitia (teritoriu austro-ungar), 26.08.1914 - 11.09.1914, si campania din Prusia, 17.08.1914 - 14.09.1914. Rusii au castigat in Galitia si au pierdut in Prusia, dar asta nu schimba faptele: tehnic, ei au invadat Puterile Centrale, nu ei au fost cei atacati.

1'. Romania s-a eschivat, la fel ca si Italia, invocand o formulare vaga din tratatul de alianta. Nu a fost singura data cand a facut-o. La fel a procedat si fata de Bulgaria, in 1913, si fata de Polonia, in 1939.

2. Corect. Am vrut sa spun "Proaspatul rege Ferdinand", in sens de gluma. N-a prins, pacat. Oricum, bietul Ferdinand a ramas toata viata lui un "tanar", adica un om condus de altii, mai puternici moral.

3. Nu am omis, am lasat la o parte. M-am concentrat pe cele cateva repere istorice pe care le-am considerat esentiale pentru a intelege cum s-a ajuns de la o alianta militara defensiva (30.10.1883) la tratatul de la Trianon (04.06.1920). Atat in Romania, cat si in Ungaria, exista foarte multa "ceata" asupra acestei "foi de parcurs".
Nu am dorit sa rescriu istoria asa cum mi-ar conveni mie, ci sa-mi sustin punctul de vedere initial: 1 Decembrie nu este nici pe departe o data istorica la fel de buna ca 10 Mai, in rolul de Zi Nationala.

Mihai Buzea spunea...

@ Anonim: A Reader are formal dreptate. In unele privinte. In altele, nu.

Corect: il chema Fernand Vix si era locotenent-colonel. Eroarea mea.

Anonim spunea...

<>

Ce ai citit "din Ungaria" care te face sa spui asta?
Romsics, Cartledge,Zeidler, Koltay, Ablonczy, Raffay etc., etc. S-a scris extrem de mult in Ungaria despre acest subiect, lucrari care puse cap la cap dispereseaza foarte mult "ceata".

Mihai Buzea spunea...

@ Anonim: iar in Romania s-a scris prea putin, dar nu asta e problema. Adevarata problema e ca se cunoaste extrem de putin. Exemplu (autoreferential, desigur): la masa, la bere, era cu noi si un ungur, un budapestan. Baietii il tot necajeau, "Ia zi, ba, ce mai e prin Ungaria? Ce-o sa se intample?". Asta era mai hatru de felul lui: "Nu stiu, ba, de un' sa stiu?! O sa fie ce-o sa fie, numai sa nu ne invadeze iarasi romanii". Baietii au facut ochii cat cepele: "Da' ce, ba, cand v-au invadat pe voi romanii?!".
Habar n-aveau de 1919. Ignoranta totala, absoluta. Bezna!

Constantin Nica spunea...

Eu unul sunt de acord cu argumentatia ta anti-1Decembrie si pro-10Mai si nu are rost sa ne agatam de cateva aparente inadvertente. Daca s-ar face asa ceva atunci chiar ar putea fi inceputul unei reeconcilieri in sensul ca toata lumea e unita de un element echidistant, nu ca acuma. Dar acum ma intreb ca si tine: tehnic vorbind, cum s-ar putea schimba aceasta zi nationala?