Razboi civil in Romania?

Am intrat pe Wikipedia (link) sa ma informez despre razboaiele civile. Domnule, e nenorocire! Sunt cateva zeci mai cunoscute, poate o suta (n-am stat sa le numar).
Dar am facut altceva: le-am luat p-alea din Europa si le-am ordonat in functie de tara, apoi in functie de timp. Uite ce-a iesit.

In functie de tara (ordine alfabetica in limba romana):
1. Anglia, 1135 – 1153, 1455 – 1485, 1642 – 1651
2. Austria, 1934
3. Cipru, 1967 – 1974
4. Cehia, 1419 – 1437
5. Elvetia, 1847
6. Finlanda, 1918
7. Franta, 1562 – 1598
8. Germania, 1524 – 1525, 1618 – 1648
9. Grecia, 1946 -1949
10. Irlanda, 1922 – 1923
11. Irlanda de Nord, 1969 - 1997
12. Norvegia, 1130 – 1240
13. Polonia, 1606 – 1609, 1945 - 1946
14. Portugalia, 1828 – 1834
15. Rusia, 1917 – 1921
16. Spania, 1833 – 1839, 1846 – 1849, 1872 – 1876, 1936 - 1939

In functie de perioada iese cu totul alt clasament:
1. Norvegia
2. Anglia
3. Cehia
4. Germania
5. Franta
6. Polonia
7. Portugalia
8. Spania
9. Elvetia
10. Rusia
11. Finlanda
12. Irlanda
13. Austria
14. Grecia
15. Cipru
16. Irlanda de Nord

Despre Romania, articolul zice ca “Romania had a brief civil war in 1989, after the fall of Nicolae Ceausescu, between communists and those against the former regime”. Cu tot respectul pentru Wikipedia, dar cred ca autorul articolului se insala.

Parerea mea, formata in urma stabilirii “clasamentului” european pe baza celor doua criterii (tara si perioada), este ca razboiul civil tinde sa se deplaseze de la bogati la saraci. Sau mai exact, cu cat o tara se apropie de modernitate, cu atat pare sa fie mai atrasa intr-un razboi civil.

(Teoretic, e foarte simplu: eterna lupta dintre vechi si nou, dintre conservatori si progresisti, dintre neofobi si neofili; practic, insa, e de toata jena: devenim mai hartagosi pe masura ce avem mai mult de mancare! Pai treaba-i asta, oameni buni?!).

In ceea ce-i priveste pe romani, eu cred ca ce i-a scapat de experienta asta ce tocmai mimetismul lor uimitor, zelul cu care se reped sa imite “modelul dominant” al epocii. Si in al doilea rand, faptul ca nu s-au apropiat niciodata de modernitate (adica de “sincronicitate”) suficient de mult (cu mici exceptii: 1907, 1941, 1989… exceptii, nimic altceva!).

In al treilea rand si cel mai important (asta voiam de fapt sa spun, pana acum am bagat doar de preludiu!), cred ca romanii traiesc cam de 150 de ani in plin razboi civil rece (cold civil war, cum sa spun), care se manifesta din plin… in discutii! In absolut orice privinta, romanii discuta extrem de pasionat, impartiti in doua tabere (vag conturate, dar nu mai putin reale): autoritaristii si libertarienii.

Pe scurt, cele doua tabere sunt aceleasi ca peste tot in lume: “drepturile statelor” (autoritaristii) vs. “drepturile omului” (libertarienii). Singura diferenta e ca in Romania aceste doua tabere nu s-au luat niciodata la bataie! Cu atat mai bine: una e sa te certi si sa te-mpaci, alta e sa dai cu cutitul!

Ar fi fost si mai bine daca romanii verificau istoria universala, sa observe ca un astfel de razboi a si existat, numindu-se chiar “Razboiul Civil” (cata imaginatie!). Si ar fi aflat ca in cele din urma “drepturile omului” au invins “drepturile statelor”. Si ca asta inca n-ar conta, dar tara respectiva, odata scapata de razboiul fratricid, a ajuns sa domine planeta.

Asta e! N-am avut si noi noroc sa ne omoram ca cainii, cum au facut europenii civilizati!

Generalul Pau si argumentul tadjik

Ori de cate ori imi sustin parerile pro-europene, aud o groaza de contra-argumente, care de care mai tembel si mai malversationist. Totusi, e un argument peste care nu pot trece, nici chiar eu: ignorarea.

Si nu iau acum o natiune mai “chitita” pe romani, cum ar fi nemtii sau ungurii (sau italienii, mai nou!); ii iau pe francezi, oameni care sunt, cel putin teoretic, prototipul “europeanului binevoitor” cand vine vorba de Romania. Dar chiar si ei au aceeasi problema: o totala ignoranta in privinta noastra, vecina cu penibilul.

Exemple aveti cu totii, iar cei care ati avut de-a face in mod personal cu francezii (nu cu elitele intelectuale, ci cu oamenii obisnuiti), stiti la ce ma refer: habar n-au unde e Romania, habar n-au ca romana e limba neolatina ca si franceza, habar n-au ca de 200 de ani exista “relatii speciale” intre Franta si Romania, habar n-au de contributia pe care au adus-o scriitorii romani de limba franceza, habar n-au de nimic. Ceea ce pe noi ne cam supara, din moment ce stim atatea si atatea despre ei!

Vin si eu cu un exemplu: calatoria generalului Paul Pau. Who the fuck is Pau?! Individul a fost un general francez, care nu s-a remarcat prin nimic special in arta militara, dar care a fost protagonistul unui incident jalnic: in drum spre Rusia, trenul lui opreste in gara Iasi. Pe peron o multime imensa, cu steaguri romane si franceze, cu pancarte, cu scandari de prietenie, cu tot felul. Prostul de general scoate capul pe geam, se uita nauc, vede ca oamenii aia sunt prietenosi, face si el cu mana, reintra in comaprtiment si asteapta sa plece trenul. Atat. Doar ca dupa ce trenul e iar in miscare, Pau il intreaba pe unul dintre insotitorii lui: “Qui sont ces gens et qu'est-ce qu'ils veulent de moi?!”.

Cum s-ar spune, iubirea dintre Romania si Franta sufera de problema celor mai multe iubiri: nu e impartasita. Si daca asta e situatia cu francezii (care, orisicum!), ce sa mai zicem de ceilalti europeni?!

Pe de alta parte: stiti cum invatau copiii geografia Europei, pana in 1990? Invatau de tarile europene capitaliste (ce ciudat suna asta acum!), iar de la Elba pana la Ural era o imensa suprafata rosie, despre care lor nu li se preda nimic, doar ca “acolo sunt rusii”! Pai de unde sa stie e ce-i cu Europa de Est si cu ce se mananca?

Si acum vine “argumentul tadjik”: suntem noi mai buni decat francezii? Serios, chiar ne credem mai buni? Mai cultivati, mai deschisi la minte? Sa incercam:

Cate tari sunt intre Franta si Romania? Trei, da? (Indiferent pe unde-o iei, sunt tot trei, cel putin). Bun, si cate tari sunt intre Romania si Tadjikistan? Tot trei sunt, corect? Iar noi, ca romani, stim mai multe despre tadjici decat stiu francezii despre romani…?!

Ergo: francezii nu stiu ca romana NU e o limba slava, ca cele ale vecinilor, si asta ne roade cel mai are; romanii nu stiu ca tadjica NU e o limba turcica, cum sunt cele ale vecinilor dumnealor.

Ergo 2: romanii NU stiu nimic despre razboiul civil din Tadjikistan, asa cum francezii nu stiu mai nimic despre Revolutia de la noi (ma rog, cum a fost ea). Eu unul nu stiam nimic despre razboiul ala, si oricum, un razboi civil cu 100.000 de morti e altceva decat o revolutie, pe bune sau furata, cum o fi fost. Atunci ce sa ne mai miram ca altii ne ignora, cand si noi ignoram pe atatia?!

Ergo 3: aici imi vine in minte o regula generala: ii ignoram pe cei de la est si-i invidiem pe cei de la vest. Sau si mai general: ii ignoram pe cei mai saraci ca noi si-i invidiem pe cei mai bogati.

Niciodata invers!