Explicatia era (si este) urmatoarea: fiecare dintre noi e preocupat de felul cum il vad ceilalti; sau, mai exact spus, omu' vrea sa verifice daca statutul social pe care crede ca il are (in cadrul grupului din care face parte) corespunde cu cel pe care i-l acorda grupul. Orice animal inteligent si gregar, de la suricate in sus, are problema asta - specia noastra de ce n-ar avea-o?!
Si mai era ceva: statutul meu, in cadrul grupului, este nesemnificativ (low). Asa ca parerea mea n-avea mare importanta. Si pe urma, nimeni nu stia care este scopul acestor mici povestioare, eu nici atat. La drept vorbind nu aveau un scop concret, erau facute doar sa amuze. Nu mi-ar fi dat prin cap c-au sa trezeasca indiferenta sau chiar enervare, in loc de amuzament! Exemplu: cand despre un prim personaj (Filologul_recalificat_Avocat) am afirmat ca "fura si cand doarme, ca orice avocat", afirmatia mea nu l-a amuzat deloc pe cel vizat, ca dealtfel pe nimeni altcineva, as zice chiar dimpotriva...
Asa ca m-am suparat si mi-am zis: gata cu duhul blandetii! Sau la bal sau la scandal! Daca voi nu vreti sa radeti, gasesc eu public care sa rada! Voi nu va vreti personaje, dar eu va vreau!
Si asa au ajuns povestioarele sa creasca intr-o carte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
eshti rau bre gika... rau de tot!
Trimiteți un comentariu