Balzacianisme

Trebuie sa lamurim si problema asta, ca nici asa nu se mai poate. Problema este urmatoarea: este Balzac un mare scriitor, sau nu? Exista doua pareri, ambele sustinute cu egala inversunare. Am sa le redau pe scurt.

Balzac este un mare scriitor. Are o opera imensa, de valoare inegala, dar cu varfuri impresionante: Pere Goriot, Cousin Pons, La peau de chagrin, Cousine Bette, mortii ma-sii, care-or mai fi, ca d-abia mi le-am amintit si p-astea. Enfin.

Parerea numarul doi: Balzac era un om mic, si un scriitor si mai mic. Nu avea nimic de spus, a scris pentru bani. Romanele lui sunt enorm de lungi si de plictisitoare. Facute special pentru oameni care n-aveau nimic de facut, si care nici curaj sa iasa dupa gagici n-aveau. Oamenii astia erau in general femei, si mai ales femei trecute de varsta interesului sexual. Iar lumea Comediei Umane este o lume profund neinteresanta: esenta e ca „burghezia se chinuie sa salveze aparentele, indiferent de realitati”. Cool! Si cu ce e asta pasionant sau macar interesant?! Burghezie nu mai exista, acum aparentele sunt tinute / salvate doar de cocalarimea imbogatita (corect, la limita se poate spune ca si astia sunt nouveaux riches!), iar lumea de acum pune probleme infinit mai provocatoare decat cele tratate de Balzac. Bref, el e un produs expirat. Uzat moral.

Mai mult: sunt scriitori care nu pot trai fara sa scrie, Hemingway, Marquez, Preda, o gramada. Tot respectul pentru ei. Mai sunt si astia care prind un tren: Paulo Coelho, exemplul viu. Aude lumea de ei la un moment dat si dupa aia sunt promovati in nestire, ca prostimea deja da banii pe un brand, nu pe o carte. Danielle Steel, Sven Hassel, Sandra Brown, John Grisham, Augustin Buzura, you name it. Ati inteles unde bat.

Se poate argumenta ca eu n-am dreptul sa deschid clontul, ca nu cunosc limba si nu pot citi in original. Corect, dar nu cunosc nici rusa, nici germana, nici spaniola, si cu toate astea imi scot palaria in fata lui Dostoievki, Hesse, Llosa. De fapt, problema nu e numai a lui Balzac, e a intregii culturi franceze, o cultura si o civilizatie imbatranita, obosita, care nu mai are nimic de spus. Rabelais e mare pentru ca atunci Franta era in plina detenta, era VIE. Dupa Napoleon francezii n-au mai dat nimic, s-au ofilit, s-au coflecit, cum spun oltenii. Oamini slabuti, draga, cum spun ardelenii.

Totusi, nu Balzac e cel mai reprezentativ scriitor francez prost. Locul asta e ocupat cu glorie de Marcel Proust. Hors concours!