miercuri, 7 mai 2008

Prietenul nostru Alexandru

Iata ca un prieten pe care nu ni-l mai amintim, pe nume Alexandru, a preluat stafeta de la bunul Samo. Stafeta consta, buninteles, din a-mi da mie la gioale pe subiecte religioase. Nu despre asta vreau sa scriu acum, ce despre ceva ce mi-a fost sugerat de comentariile sale, anume: Cum discutam?
Intrebarea pare simpla. Si poate ca si e. Cele doua raspunsuri, mai mult decat evidente, sunt: “ca doi boxeri” si “ca doi negustori”. Prima abordare e cea mai raspindita, o cunoastem cu totii prea bine, am vazut-o de curand pusa in practica chiar pe blogul asta, de Samo si de mine, la comentariile alea: fiecare isi foloseste argumentele ca pe arme, pumni, picioare, ghioage, etc, incercand sa-si “doboare” adversarul (adica sa-l convinga ca se insala!), apoi sa ridice triumfator bratele in uralele publicului (adica ale voastre). Mai mult de 99% din discutiile pe care le angajeaza oamenii folosesc aceasta abordare, a “turnirului”, mai elegant spus, a luptei “cu retoricele suliti” cum zicea Eminescu, bietul.
Cealalta e incomparabil mai rar intalnita: cei doi interlocutori discuta, fiecare incercand sa afle informatii noi de la celalalt (ca doi negustori care se tocmesc, fiecare incercand sa dibuiasca pretul pe care interlocutorul il are in minte). Altfel spus, vorbesc cu tine in speranta ca tu stii ceva ce nu stiu eu, inca, dar in urma discutiei cu tine, aflu si plec de acolo mai destept.
Acum viu si va zic: de ce abordarea paguboasa, aia de boxer, prevaleaza asupra celei rentabile, de afacerist? Ar trebui sa fie invers, neh? Aparent, explicatia ar fi ca doi oameni care discuta nu au de schimbat informatii, ci pareri: adica, amandoi stiu aceleasi lucruri, tot ce pot schimba intre ei sunt opinii divergente asupra acelorasi fapte. Daca unul ar stii mai multe si altul mai putine, al doilea ar vrea sa il “stoarca” pe primul de info, neh?
Neh! Nu se intampla asa mai niciodata. Cu toata eventuala diferenta informationala dintre interlocutori. Cel mai probabil, pentru ca, asa cum zice Jerome K. Jerome (crestin militant si mare umorist in acelasi timp – caz rar!), “cel mai popular joc din lume e jocul de-a scoala: asezi in rand sase copii si tu te plimbi prin fata lor cu o nuia in mana; tu ii inveti si ii faci mai buni”.
Citatul este din memorie, desigur, dar cred ca pastreaza ce-a vrut sa spuna Maestrul: ne jucam de-a scoala de mici copii si pana la buza mormantului. Jocul de-a scoala e cel mai vechi si mai universal.
D-aia discutam discutii in contradictoriu, in loc sa discutam afaceri in consens.

6 comentarii:

Oteru spunea...

Nu pot decit sa fiu de acord cu tine, Maria Ta!
O mica obiectie, totusi. Cind compari varianta "ca doi boxeri" cu varianta "ca doi negustori" zici ca prima este cea mai raspindita.
Da, probabil ca este cea mai raspindita in Romanica (si in alte parti ale lumii care sint echivalente). Dar, aici unde imi duc eu zilele acum, nu este nici vorba de asa ceva. Dimpotriva, atitudinea asta este considerata agresiva si lumea se uita ciudat la personajul cu pricina.

Acum putem dezvolta pe tema diverselor cauze ale acestui comportament dar este cam in afara subiectului.

Asa ca pe data aviatoare (probabil peste citeva luni cind Gika isi va citi raspunsurile la bloguri).

Ciao!

saddam spunea...

Gika, gresesti dar vei gasi comentariile mele pe mail de acum, nu mai postez ptr ca risc sa ma alatur (chiar si doar pe desktop) unora gen imbecilul care a scris inaintea mea.

misu spunea...

@oteru:
domnule, nu sunt de acord! profiti de faptul ca te poti exprima in trei limbi, fata de mine, care nu pot decat cu una, si cu aia prost! Io cred ca preste tot e asa, "boxereala" prevaleaza asupra "negustorelii" ca stil de discutie. Ce, vrei sa zici ca in alte parti, oamenii, vorbind, schimba mai mult informatii decat pareri?! Permite-mi sa ma indoesc!
Si sa stii ca eu imi citesc comentariile de pe blog! Raspund chiar la ele, cand pot, ca mai trebuie sa si muncesc; eu nu sunt os boeresc, sa-mi cotzai timpul cotzaind domnisoare in stanga si-n dreapta!

@saddam:
hai ba, ce dracu esti asa sensibil! si-a zis omul parerea, ce, vrei sa i sa tae capul?! "consuma si lasa-l si pe altul sa consume" - asta mi-e deviza! apropo, vezi ca am sa-ti dau niste bani.

@oteru:
uite, ba, ce-ai facut cu glumele tale! mi-ai speriat cel mai bun client al blogului! n-ai pacate destule, otere? stii tu care! nu-ti mai ajunge, neh? e lumea prea mica pentru amandoi, neh? vrei sa mi-l sufli si pe samo acum...?
fie-al dracu' ala care nu te-o refuza, cand mai vii tu prin tara si-o sa ma alergi sa-mi dai bani cu imprumut!

oteru spunea...

Gika, poti sa te indoiesti cit vrei, asta este o realitate pe care eu o traiesc zi de zi. De fiecare data cind m-am intors la Buc. mi-a trebuit un pic sa am re-acomodez. Nu mult, ca doar acolo m-am nascut si inca nu s-au tocit "cutzitele".
Iar Dl. Saddam demonstreaza ca se incadreaza la categoria cocosh chiar daca ar fi si in rai. Sint un pic dezamagit.

admin spunea...

de ce ai scos textul cu geamanul? rusine!

misu spunea...

Otere, mitele!
Ma indoiesc profund, asta ca nu ma sustine educatia sa te fac "mincinos" pe fata! Cum suna o discutie in contradictoriu intre doi canadieni?! Ateul: "Nu exista Dumnezeu!". Crestinul: "De acord, in principiu, ca nu exista dovezi solide, dar eu am ales sa cred ca exista!". A: "De acord, dumneavoastra aveti dreptate!". C: "Nu, dumneavoastra aveti dreptate! Ce bine e ca suntem de acord!".
Penibil, mon cher. Asemenea discutie nu e nici "negustoreala" si nici "boxereala": este curata "labareala!".
Mai da-ti cutitele alea la ascutit...