Prietenul nostru Alexandru

Iata ca un prieten pe care nu ni-l mai amintim, pe nume Alexandru, a preluat stafeta de la bunul Samo. Stafeta consta, buninteles, din a-mi da mie la gioale pe subiecte religioase. Nu despre asta vreau sa scriu acum, ce despre ceva ce mi-a fost sugerat de comentariile sale, anume: Cum discutam?
Intrebarea pare simpla. Si poate ca si e. Cele doua raspunsuri, mai mult decat evidente, sunt: “ca doi boxeri” si “ca doi negustori”. Prima abordare e cea mai raspindita, o cunoastem cu totii prea bine, am vazut-o de curand pusa in practica chiar pe blogul asta, de Samo si de mine, la comentariile alea: fiecare isi foloseste argumentele ca pe arme, pumni, picioare, ghioage, etc, incercand sa-si “doboare” adversarul (adica sa-l convinga ca se insala!), apoi sa ridice triumfator bratele in uralele publicului (adica ale voastre). Mai mult de 99% din discutiile pe care le angajeaza oamenii folosesc aceasta abordare, a “turnirului”, mai elegant spus, a luptei “cu retoricele suliti” cum zicea Eminescu, bietul.
Cealalta e incomparabil mai rar intalnita: cei doi interlocutori discuta, fiecare incercand sa afle informatii noi de la celalalt (ca doi negustori care se tocmesc, fiecare incercand sa dibuiasca pretul pe care interlocutorul il are in minte). Altfel spus, vorbesc cu tine in speranta ca tu stii ceva ce nu stiu eu, inca, dar in urma discutiei cu tine, aflu si plec de acolo mai destept.
Acum viu si va zic: de ce abordarea paguboasa, aia de boxer, prevaleaza asupra celei rentabile, de afacerist? Ar trebui sa fie invers, neh? Aparent, explicatia ar fi ca doi oameni care discuta nu au de schimbat informatii, ci pareri: adica, amandoi stiu aceleasi lucruri, tot ce pot schimba intre ei sunt opinii divergente asupra acelorasi fapte. Daca unul ar stii mai multe si altul mai putine, al doilea ar vrea sa il “stoarca” pe primul de info, neh?
Neh! Nu se intampla asa mai niciodata. Cu toata eventuala diferenta informationala dintre interlocutori. Cel mai probabil, pentru ca, asa cum zice Jerome K. Jerome (crestin militant si mare umorist in acelasi timp – caz rar!), “cel mai popular joc din lume e jocul de-a scoala: asezi in rand sase copii si tu te plimbi prin fata lor cu o nuia in mana; tu ii inveti si ii faci mai buni”.
Citatul este din memorie, desigur, dar cred ca pastreaza ce-a vrut sa spuna Maestrul: ne jucam de-a scoala de mici copii si pana la buza mormantului. Jocul de-a scoala e cel mai vechi si mai universal.
D-aia discutam discutii in contradictoriu, in loc sa discutam afaceri in consens.