vineri, 2 mai 2008

10 Mai: ziua nationala

Cu Barna nu ma vad decat o saptamana sau cel mult zece zile pe an: oricat ar iubi cineva Piatra Craiului, sa ramai cat vrei e greu. Dar in astea zece zile avem de vorbit cat pentru un an intreg: eu am incredere in el si sunt sigur ca pana la urma va gasi un raspuns la misterul originii secuilor, macar ca asta ii va asigura titlul de “cetatean de dezonoare” al orasului Sfantu-Gheorghe. Avem bineinteles si multe diferende, cum a fost atunci cand cu statuia, de exemplu, sau altadata cu etimologia cuvantului “oras”. Dar amandoi avem radacini taranesti mult prea apropiate ca sa escaladam discutia; se stie ca la tara un conflict interpersonal implica intreaga comunitate si dureaza luni sau ani – spre deosebire de marile orase, unde un conflict consta de obicei in doua-trei injuraturi si un scuipat. Asa ca ori de cate ori discutia se apropie de controversa (si se apropie des), si unul si altul devenim ceremoniosi si deosebit de prudenti in exprimare; imi inchipui ca din afara “batem” binisor inspre penibil…
Cred ca intotdeauna exista un punct de vedere din care politetea sa para penibila; nu numai politetea intre persoane, dar si politetea intre natiuni. Mie, de exemplu, ca cetatean care plateste impozit tarii asteia, mi-ar placea si mi s-ar parea politicos sa ies la un gratar cand se da liber cu ocazia zilei nationale, sa mananc un mititel si sa beau un pahar de vin impreuna cu prietenul meu Barna, si el cetatean al tarii, si el cu impozitele la zi. Dar ce, pot? O data ca de ziua nationala e vreme rea si numai de gratar n-am chef; iar de Barna ce sa mai vorbim, ce naiba ar putea el sa “sarbatoreasca” de 1 Decembrie, chiar de-ar fi vremea cat de faina?!
Vedeti? V-am zis ca o sa vi se para penibil! Dar cinstit va spun, si mie mi se pare penibil sa pui ziua nationala la aniversarea celei de-a cincea uniri (de parca celelalte patru au fost caca-maca) si nu la aniversarea independentei, care, buna-rea, a fost una singura. Propun sa revenim la 10 Mai!
Iar lui Barna nu i-ar mai sta micu-n gat.

5 comentarii:

cristi spunea...

Uite o idee buna.Eu sant pentru!.

misu spunea...

Enfin!
Vezi, domnule, ca am uneori si pareri bune? Asta una. Iar be mic, ma bucur tare ca esti onest si apreciezi dialogul, nu monologul!
Sau te pomenesti c-oi fi pe cosmote?!?! (gluma!)

cristi spunea...

Mihai,ai des pareri bune,dar pentru ca esti filolog,adica si un pic poet, nu te pot lauda pe cat as dori ,sa nu ti se suie dracu' la cap.
Intr-adevar apreciez dialogul,adica dupa ce citesc un text de-al tau de nashpaturizm & monden ma hlizesc gandindu-ma "baiatu' asta chiar stie sa povesteasca"

misu spunea...

Si asta pe trezie...
Domnule, stii chestia aia, cand vrei sa te dai bine pe langa o femeie, te apuci sa-i lauzi copilul, si atunci doamna se topeste ca o inghetata. La fel si cu saraciile astea de scriitori: lauda-i omului stilul - si e in stare sa umble la damigeana!
Asta e felul meu de a spune "multumesc"...
Auzi, da' sa stii ca eu nu scriu la "Monden". Aia e rubrica Simonei, nu stiu daca are cineva "nerv" sa se bage peste dumneaei... nu cred!

admin spunea...

de ce ai scos textul cu geamanul? rusine!