Talentul unui artist e altceva decat valoarea lui. La oamenii de stiinta nu e asa: la ei, talentul e 99% transpiratie si 1% inspiratie, asa ca, de obicei, un om de stiinta munceste prea mult ca sa mai aiba timp de altceva, de a se chinui sa parvina, de exemplu. Mai mult, omul de stiinta e atat de absorbit de ceea ce face, incat lumea sensibila (realitatea imediata: bani, femei, afaceri, spart in figuri, politica, shopping, etc) pur si simplu nu-l intereseaza. E plictisitoare. E ca si cum un adult s-ar trudi sa se joace cu papusile: jocul nu-l “prinde”. La fel, pentru un savant care se munceste cu Universul de dinainte de Big-Bang, ce interes prezinta faptul ca Radoi e transferabil doar pentru 15 milioane de euro?! Caca-maca!
In schimb, un artist e alta mancare de peste. Ca sa scoata ceva din el, un artist (indiferent de arta pe care o practica, poate cu exceptia actoriei, care presupune intereactivitate sociala) “plonjeaza” in el, in mintea lui, de obicei in ce are mai rau in ea: vicii, frustrari, impulsiuni bolnave – pe scurt, se apropie cat poate de nebunie, ramane cat in zona respectiva cat rezista, apoi revine la normalitate, cu opera in dinti. Ca un pescuitor de perle: te scufunzi, iti tii respiratia pana aproape de sufocare, aduni ce gasesti pe fundul marii, cat poti, apoi bati o data din picioare si revii la suprafata, cu sacul plin de scoici si cu ochii scosi din cap, de la apnee. In scoicile din sac pot fi perle sau nu, dupa noroc; dar efortul pescuitorului e acelasi. Un artist care produce o opera proasta depune tot atata efort ca un geniu care scoate o capodopera; ceea ce face diferenta este norocul, in mare parte, si talentul, in si mai mare parte.
Dar talent poate avea oricine, indiferent de cata constiinta are. Un om dispus sa faca rau poate avea talent, la fel de bine ca unul care n-ar putea comite fapte rele. Talentul si constiinta nu se suprapun, catusi de putin.
Un om de valoare, insa, nu se poate dispensa de constiinta. Daca despre cineva se afirma ca “este o valoare”, asta implica faptul ca ala-i un model de urmat, ca societatea respectiva recunoaste: da, mosule, datorita tie suntem mai avansati decat am fi fost fara tine. Un talent, insa, poate apartine unei jigodii cu care societatea n-are nici un motiv sa se laude – ba chiar dimpotriva.
Exemple: Heidegger a fost un mare talent (chiar daca eu nu inteleg nimic din ce zice el acolo, au inteles altii, mai destepti, si cica e lucru mare!), dar un caracter absolut infect: s-a dat cu nazistii si l-a hingherit pe maestrul sau, Husserl, caruia-i datora totul – dar care era evreu. Sau Hegel: tot timpul pupincurist, tot timpul misunand sa parvina, si pana la urma reusind. Ca biografii lui sunt cam jenati cand trebuie sa explice anumite chestii din biografia lui, asta-i se-parat…
Sau Jean-Jacques Rousseau: cand si-a scris Confesiunile, n-a vrut nimeni sa i le publice, ca erau erau acolo niste trebusoare de mare exceptie: omul a admis ca lui ii placea sa fie batut la cur. Gusturi! Totusi, zic eu ca Rousseau e altceva decat o jigodie obisnuita: unu, ca a avut sange sa-si lase terfelita imaginea – si implicit opera; si be mic, macar el nu s-a scremut sa parvina, ca altii…
See my point, mister E? Paunescu are talent cu carul, dar nu are caracter. Nu are constiinta. S-a lasat cumparat de regim, din dorinta de a parveni. Si a parvenit, corect. Ca parvenit, ca detinator de putere (mic, dar totusi!) a si facut bine multor oameni, corect. Dar si-a prostituat talentul. Te las pe tine sa decizi: este el o valoare pentru cultura romana, sau nu?
Sa fii convins ca si eu sunt un mare admirator al poeziei lui, uite aici, din memorie, o poezie scurta (titlul l-am uitat!):
Pasarea cu glont in ea
Vinde apa la cismea
Meserie nu prea grea
Daca nu mai poti zbura
Pasarea cu glont in os
Calca rar si lenevos
Spala treptele pe jos
Unde ea zbura frumos
Pasarea cu glont in pui
Vine-acolo unde-i spui
Si cat puiul bine nu-i
Ea e-n mana orisicui
Pasarea cu glont in zbor
Intra-n pat la vanator
Si si-l face tiitor
Glontul e inelul lor
Pasarea cu glont in pusti
Nici cu ochiul nu o gusti
Numai umbra i-o impusti
Gainatu-l pui in custi
Celelalte pasari sunt domestice.
10 comentarii:
gre-sit !
prietenul tau E s-a suparat cand, citez,
mb: pacat ca n-ai trait pe vremea lui regretatu'
mb: faceati un trio
mb: tu, vadim si paunescu
mb: ii rupeati curu lui nea nicu!
lucru complet aiurea tinand cont de discutia de dinainte!
eu nu cred ca paunescu e vreo valoare sau ca vadim e intreg la cap.
deci, in concluzie, mon cher MB, ai gresit! si-n plus, nici nu vrei sa recunosti!
salutare!
p.s. : iti dau o bere ca sa-mi treaca supararea pe tine, ok ?
@prietenul tau: recunosc ca te-am inteles gresit. din mesajul tau, intelesesem ca nu esti de acord ca punerea lui Paunescu si a lui Vadim in aceeasi categorie, a vedetelor din "Noaptea Limbilor Lungi" (a se vedea volumul 3 din Orbitor, "Aripa dreapta"; superb!). Mai intelesesem, iarasi, ca il consideri pe AP o valoare a poeziei si implicit a culturii din Romania, si cu asta nu eram de acord.
Poate ca am reactionat exagerat (overreacted, ca-n "Kill Bill"), dar am avut impresia ca sunt pe cale sa mai pierd inca un prieten. Si asa mi se imputineaza pe zi ce trece oamenii de baza, anticomunisti de-ai mei, nu mai vreau sa mai pierd caractere. Stiu ca piata muncii are bani, iar eu nu, si ca sunteti doar oameni, nu zei, iar banu-i ochiul dracului; da' ce, nu poti sa zici ca patronul si sa crezi ca tine...?!
Si ca mine...
jos palaria cea mai mare, mon cher.
da, dupa ce am citit conversatia, m-am luminat : nu am fost clar!
de fapt nu m-am "esprimat" clar :(
deh, "injiner" la baza!
noi sa fim sanatosi si subiecte d-astea sa tot dezbatem.
a, si dpdv literar/artistic n-as putea sa ma pronunt in cazul lui AP pt ca nu l-am citit. din ce am auzit, se poate lauda cu cantitatea mai mult decat calitatea.
cat despre "amicul" CVT, sa nu intram in subiect, ca avem o gramada de unghiuri de atac : sanatate mentala, caracter, egoism, parvenire, linguseala, etc.
respectele mele,
e.
Asa e, mai Gica. Si eu m-am suparat pe mine, la cate limbi am dat in comunism (oare cati ani oi fi avut?).
Pentru ca, totusi, Cristi sa nu se supere rau, trebuie sa recunosc: am mancat matzele!
Ce asemanare intre mine si Heidegger! Si mie imi place sa fiu batuta la cur. De aia ma tot bate Prigoana cu pliciul la cur.
bai cristi prefacutu', de fapt esti un bou si jumatate. Gica, muta-ti blogu', ca iese cu bataie!
Am avut o curiozitate:ce discuta scriitorii cand se intalnesc la o bere,asa,ca baietii.Cred ca m-am lamurit.Il discuta pe paunescu.Ce-i fain e ca isi descalcesc discutia in scris,pe blog.Mishto.
@cristi:le am pe amandoua.Vrei poza?
Domnilor, radem, glumim, da' nu parasim incinta: si eu am fost curios, ani in sir, sa aflu ce anume discuta scriitorii la bere. Si cand am asistat si eu in sfarsit la o discutie de greuceni, n-am stiut daca sa rad sau sa plang. Jale! Au vorbit numai de bani, de "cat vinde" cutare sau cutare (cate exemplare din cartea respectiva), ce lovitura a dat scriitorul X, care ii scrie memoriile magnatului Y; sau cum s-a scos alt scriitor, care s-a insurat cu o baba putreda de bani. Bref, la bere scriitorii vorbesc despre bani. Numai si numai despre bani. Cu patima si invidie.
Ma gandesc sa asist si la discutie intre oameni de afaceri, finantisti, rechini de bursa, d-astia. Te pomenesti c-or vorbi despre Spinoza sau Peter Singer!
Maine are loc intalnirea membrilor "AFC" la orele 1900 la "U Provaznice". Antren si voie buna. Si bineinteles beri bune.
Observ ca au inceput sa scrie toti imbecilii la mine pe blog. Scrieti bai nene in alta parte.
Trimiteți un comentariu