De ce-si fac oamenii bloguri

Asta m-a intrebat o frumoasa doamna, cam cu vreo doua luni inainte de a-si face propriul blog. Eu i-am zis ca “pentru bani”, iar ea de colo: “nu te cred, demonstreaza!”.
N-am avut cum sa-i demonstrez, asa ca m-am multumit sa-mi dau cu presupusul (cum facem majoritatea, in orice chestiune…); i-am zis ca mai toti au exemplul primilor bloggeri din America, aia care s-au imbogatit dupa ce multe firme, vazand ce trafic are cate-un om pe blog, au dat dracului agentiile de publicitate on-line si si-au pus web-bannerele direct pe blogul omului respectiv. Uite-asa s-au facut primii bani mari in blogosfera.
Doamna, vicleana fiind, a reluat atacul: “Bine, bine; zi atunci de ce te tii tu de treaba asta, cand stii ce stii despre sansele de a face bani cu blogul! Sau visezi cai verzi pe pereti?!”. Rea, rea, dar le zice verde-fatis!
Ma gandesc ca cei mai hotarati bloggeri sunt cei care scriu pentru a-si castiga viata, dar scriu la comanda (id est jurnalisti si copywriteri). Pentru mine personal, bunaoara, cum sa nu fie o necesitate sa scriu ce-am io chef, cand la munca scriu maretii de genul “Aduna zece etichete si primesti cadou o sapca!”…?! Nimic de mirare ca-mi ard timpul pe blog, unde n-am sef care sa-mi intoarca textele (prima varianta era “… si primesti o sapca gratis!”, dar seful a-nceput sa faca vocalize: “Ti-am spus sa uiti cuvantul “gratis” in publicitate?!”. I-auzi ia! Sa-l uite el, eu nu uit nimic, ca d-aia m-am scremut sa-nvat carte). Pe de alta parte, daca scrii la ziar si trebuie sa “musti” numai din dusmanii patronului (nu si din prieteni! Sau din patronul insusi, cum ai avea chef…), normal ca iti versi naduful pe blog, unde esti liber ca pasarea cerului! Cel putin deocamdata…
Iata insa ca lucrurile se mai si schimba: frumoasei doamne sus-pomenite am acum sansa sa-i “demonstrez” ca poate face bani din blog: n-are decat sa intre intr-un concurs (numai pentru doamne). Tema de luna asta e “Totul e de vanzare” (am vrea noi…), si gazda e revista on-line Hotcity (cultura urbana feminina). Ergo, 1000 euro / luna pentru o poveste de pe blog! Asa mai da.
Bai, acum sa nu ma-ntelegeti gresit: daca esti barbat / taran / fara nimic de vanzare, nu te primesc fetele-n concurs (am vrut sa ma strecor si eu, d-aia stiu!). Eu unul sunt de la tara (Ghijasa de Sus va spune ceva?) si de vanzare n-am decat cartile stranse-n facultate (singura mea posesiune pe acest pamant).
Le-as da bucuros, dar nu mi le ia nimeni. Ce, ati vazut voi vreun anticar fara marfa-n pravalie…?!