Vancouver 2010

Nu discut de căcănari: Germania, Norvegia, Letonia, Belarus... nişte neica-nimeni. Discut aici de barosani.

Cehia... putea mai mult. În amintirea marii echipe de pe vremuri, domnilor, io atâta vin a vă zice: nu-i judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

Elveţia?! Nişte amatori. Oriunde şi oricum, amatori cât cuprinde.

Rusia. Pot ieşi la toaletă, domnu’ diriginte?

Suedia, of, of. Şi când mă gândesc de bietul don Răducu le plăteşte la aştia impozit pe venit, zău că-mi vine să mă iau cu mâinile de chelie!

Slovacia. Uriaşă prestaţie, uriaşă! S-au bătut până în ultima secundă, cu un curaj, determinare şi ambiţie demne de o naţiune de o sută de ori mai mare. Şi mai ales mai bogată. Bravo slovacilor, bravo, mă!

Statele Unite, ocupantele unui meritoriu loc doi. Mă rog. La banii lor, puteau să cumpere pur şi simplu Jocurile Olimpice şi să le facă parc de distracţii, un fel de Olimpicsland.

Canada. Aţi văzut finala aia cu toţii, mai e ceva de comentat? Campionii! A, că mai aud şi mârâieli, că erau la ei acasă, că patinele, că arbitrii, că hâr, câ mâr... băi, la coteţ! Au câştigat pe bune, absolut, ei sunt campionii!

Finlanda, prima şi ultima eternă iubire gicsoniană. Nu poţi judeca o iubire. Adică, da, poţi: trădând-o. Ceea ce io unul n-am de gând să fac. Pentru detalii, citiţi-l pe Nea Nae.