După cum se ştie şi cunoaşte, la anul avem alegeri locale şi parlamentare. Deci vom vota primari, consilieri, deputaţi şi senatori. Întrebarea e: ai cui?!
Întrebarea pare simplă. Dar nu e. Dacă i-am cunoaşte (personal sau mediat) pe aceşti oameni, ar fi mai uşor. Dar nu-i cunoaştem decât prin intermediul partidelor din care fac parte sau de care sunt sprijiniţi. Deci?!
Deci, am pus-o. Avem de ales, de fapt, între nişte partide politice. Care, din păcate pentru noi (şi pentru ele), sunt profund necredibile. Adică nu sunt deloc credibile când spun că vor binele nostru, al cetăţenilor, şi nu binele lor personal, „de partid”. Ia să vedem:
PDL. A dezamăgit, ca orice partid aflat la putere. Una a promis în campanie, alta a făcut în exerciţiu; adică a minţit. A preferat să jupoaie sectorul privat, singurul care aduce bani reali la buget, în loc să taie din afacerile şmecherilor care parazitează statul. A promis reformă legislativă şi mediu de afaceri transparent, şi s-a-ncurcat în propriile jocuri de culise. A promis privatizări masive a sectorului de stat (energie, transporturi, minerit) şi n-a făcut nimic.
USL. Compus din PSD şi PNL (straniu mariaj!). Primul partid a avut puterea timp de 10 ani (1990 – 1996 şi 2000 – 2004) şi a dezamăgit total. Al doilea partid a avut puterea patru ani (2004 – 2008), a făcut ŞI lucruri bune, dar mai puţine decât ar fi putut face (şi decât erau aşteptate de la el). Bref, a dezamăgit mai puţin, dar a dezamăgit.
UNPR. Partiduleţ de ultimă oră, compus din politicieni de pe la alte partide, care se declară şi ei, ca şi mine, „dezamăgiţi”. Cum să vă spun... pe mine însumi mă cred, dar pe ei nu-i cred.
UDMR. O forţă. Din păcate pentru el, s-a aruncat mereu în barca câştigătorilor, ceea ce mi l-a făcut prea puţin simpatic. Oricum, rămâne partid parlamentar, cu sau fără votul meu.
PC. O glumă proastă.
PP-DD. O glumă bună.
Bun, şi-atunci? Cred că rămân câteva opţiuni:
1.Nu mă duc la vot. Facil, dar cam copilăresc: „eu nu mă mai joc cu voi!”. Am încercat abordarea asta o dată, când aveam 8 ani: am ieşit din jocul de fotbal şi m-am aşezat pe gard, demn, aşteptând să vină ceilalţi copii şi să mă implore. N-au venit.
2.Mă duc, dar îmi anulez singur votul. Rebel, răzvrătit, inutil: intru la aceeaşi categorie cu babele analfabete care nu ştiu să voteze. Din păcate pentru mine, categoria „vot invalid” nu face ca protestul meu să se audă: între un protestatar şi un prost, votul nu face diferenţa.
3.Mă duc, votez corect, apoi flegmez în buletinul de vot sau mă şterg cu el la cur. Scârbos. Nu e de mine.
4.Votez imprevizibil şi aleator. Exemple: Uniunea Armenilor din România, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, Noua Republică, etc. Romantic, dar fără nici o şansă.
5.Votez imprevizibil, dar nealeator (adică îmi asum ceea ce votez): FDGR. Adică Forumul Democrat al Germanilor din România. Dacă acest partid intră în Parlament, rău n-are cum să facă, va face numai bine; dacă nu intră, dar ia un număr de voturi mult mai mare decât numărul germanilor din România (care nu-s nici 100.000), reuşesc ceea ce mi-am propus: o palmă peste obrazul politicienilor români, care mă dezamăgesc constant, din 1989 încoace.
Ce zici? E o idee? Mergem cu FDGR, la anul? Îi speriem un pic pe „băieţii” din Casa Poporului?
7 comentarii:
Domnu Mihai, asta ma duce cu gandul la alegerile din 90-92 cand maica-mea vota mereu contra curentului: Pntcd si Uniunea Elena
@ constantin nica: propun revenirea la bunele obiceiuri de altadata: jos curentul, sus contra-curentul!
Analiza e buna, votez pentru idee (ca sa votez totusi). Dar daca tot e locul sa zicem totul pe bune, ce se intampla daca unii voteaza in bloc cu UDMR...ca rau nu pot sa faca UDMER-ii?? ok, sunt rea si pesimista, dear ce zici ?
Inspirat ca intotdeauna. Uite asa se pun bazele unei miscari de germanizare a Romaniei. Da nu-i bai, invatam si germana, doar doar sa ajungem macar jumatate din ceea ce sunt nemtii!
@ irina d: pai cu udmr si asa o sa voteze "unii" in bloc... dar asta nu-i o palma pentru politicienii nostri. oricum, ideea n-ar fi sa inventam partide politice (sunt destui care fac asta), ci sa le varam un gandac pe spinare smecherilor de politicieni, care chiar cred ca ne prostesc. adica, de ce?!
@ ciprian: nu prea vad sanse sa fim jumatate cat nemtii, dar orisicum! nici asa, sa fim mereu "electorat captiv" pentru toti neica-nimeni.
apropo de nemti: cica un roman admira copilasii germani, din mersul masinii: "uite ce copii frumosi!". nevasta-sa il articuleaza cu poseta: "fir-ai al dracului de pedofilul dracului!". romanul, de colo: "taci, fa, ca astia o sa le plateasca pensiile lu' copiii nostri!".
Cand in 2000 romanii din Sibiu au votat masiv FDGR s-a confirmat modelul de dezvoltare ales si de elita romaneasca in 1864 si ramas se pare valabil si dupa 150 de ani pentru acest colt al Europei: cand factiunile romanesti (mai mult sau mai putin) se lupta intre ele pentru propriile lor interese uitand ca au un popor de condus, solutia este un print german care sa faca (macar putina) ordine in haosul din tara. FDGR apare astfel ca singura solutie rationala in prezent pentru a obtine putina ordine si stabilitate in Romania. Daca mai multi romani vor intelege ceea ce liberalii (cu experienta lor istorica) au inteles si sunt pe cale sa inteleaga si alte partide care nu existau in 1864, vom avea in viitor (poate 2016 daca nu 2012) un guvern FDGR. Cat despre germanizare, o prefer tiganizarii promovate atat de PSD cat si de PDL. Oricum e mai aproape de valorile romanesti si europene.
@ anonim: ceea ce ma uimeste este propria mea tampenie! A trebuit sa vina anul 2011 ca sa vad ceea ce era evident inca de cand FDGR a castigat primaria Sibiului, acum nu stiu cati ani! Incredibil! Solutia a stat tot acest timp sub nasul nostru, si n-am vazut-o! Ne-am luat ca prostii cu micile gainarii dintre democrati si socialisti, de parca n-am sti ca sunt toti o apa si-un pamant.
Trimiteți un comentariu