Mă
înjură lumea că de ce recomand numai cârciumi de prin mahalale, ”departe de
centru”: că e greu de ajuns, că e dubios, că nu știu ce… păi ce să vă fac,
fraților? Dacă eu pe-acolo am mers la băut, despre ce să scriu, despre British
Museum?!
Tocmai
la-nceput de text, când mă enervasem, fix cât să fiu productiv, mi-am dat seama
că o singură dată am făcut și eu cuiva cinste la Londra, cel puțin tura asta;
și unde, în Camden, adică la doi pași de British. Ca să vezi!
S-a
întâmplat după cum urmează: printre băieții din yard, cam toți născuți după ce-am murit eu la Revoluție, era și un
bărbat, unul de vârsta mea (de fapt, puțin mai mare), unul Vali, cu care mai
puteam să schimb o vorbă, ca bătrânii: despre Ceaușescu, despre înainte, despre tineretul din ziua de
azi, despre Crimeea… mă rog, vorbe de oameni așezați. Pentru că Vali era de
mult în Londra, câștiga bani buni (pe muncă grea, dar asta-i altă discuție) și
mă cinstea mereu. Ia să-i întorc eu cinstea, mi-am zis, și-n ziua de leafă l-am
scos la Ape & Bird, în buricul târgului; nu e chiar în City, dar aproape,
cumva între Westminster, City și Camden (însă aparține, teritorial, de Camden).
Vă las plăcerea s-o găsiți singuri. Spor!
La
recomandarea mea, am luat Camden Lager la halbă, de dragul specificului local
(Vali ar fi băut Guinness, dar l-am convins; în plus, Camden e ceva mai
ieftină) și ne-am pus pe tocat vorbe: c-o fi, c-o plesni… din una în alta, ajungem
și la gagici. Ca orice om însurat, Vali are o grămadă de povești cu femei,
d-alea auzite de la prieteni, așa că
m-am apucat să spun și eu una, tot din auzite (spre deosebire de nevasta lui
Vali, a mea chiar citește revista, da’ rar): cică tipul ăsta, de care zic, era
în trecere prin Verona și-avea vreo șase ore de ars între autobuze. Ca să nu
stea degeaba, a urcat spre Monte Carmelo; drumul pieptiș o lua printr-un
cartier de bogătași, iar acolo, într-un părculeț foarte umbros, complet pustiu
(era vară, ora siestei), omul nostru dat peste două indience care făceau poze.
Adică, una dintre ele, cea incredibil de frumoasă, stătea la poză, iar cealaltă
(soră mai mare sau dueña, ce-o fi fost) o tot poza. Le-a pozat și el, a stat și
la poză cu frumoasa-n brațe, fetele chicoteau ca-n pădurea Bollywood și l-au
rugat să le conducă până acasă, că le era frică, dar el a zis pas, că cică
pierdea autobuzul de Veneția.
”E
plină lumea de tâmpiți”, a comentat Vali, scârbit.
text publicat in numarul 16/2014 al revistei Catavencii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu