10 Mai: ziua nationala

Cu Barna nu ma vad decat o saptamana sau cel mult zece zile pe an: oricat ar iubi cineva Piatra Craiului, sa ramai cat vrei e greu. Dar in astea zece zile avem de vorbit cat pentru un an intreg: eu am incredere in el si sunt sigur ca pana la urma va gasi un raspuns la misterul originii secuilor, macar ca asta ii va asigura titlul de “cetatean de dezonoare” al orasului Sfantu-Gheorghe. Avem bineinteles si multe diferende, cum a fost atunci cand cu statuia, de exemplu, sau altadata cu etimologia cuvantului “oras”. Dar amandoi avem radacini taranesti mult prea apropiate ca sa escaladam discutia; se stie ca la tara un conflict interpersonal implica intreaga comunitate si dureaza luni sau ani – spre deosebire de marile orase, unde un conflict consta de obicei in doua-trei injuraturi si un scuipat. Asa ca ori de cate ori discutia se apropie de controversa (si se apropie des), si unul si altul devenim ceremoniosi si deosebit de prudenti in exprimare; imi inchipui ca din afara “batem” binisor inspre penibil…
Cred ca intotdeauna exista un punct de vedere din care politetea sa para penibila; nu numai politetea intre persoane, dar si politetea intre natiuni. Mie, de exemplu, ca cetatean care plateste impozit tarii asteia, mi-ar placea si mi s-ar parea politicos sa ies la un gratar cand se da liber cu ocazia zilei nationale, sa mananc un mititel si sa beau un pahar de vin impreuna cu prietenul meu Barna, si el cetatean al tarii, si el cu impozitele la zi. Dar ce, pot? O data ca de ziua nationala e vreme rea si numai de gratar n-am chef; iar de Barna ce sa mai vorbim, ce naiba ar putea el sa “sarbatoreasca” de 1 Decembrie, chiar de-ar fi vremea cat de faina?!
Vedeti? V-am zis ca o sa vi se para penibil! Dar cinstit va spun, si mie mi se pare penibil sa pui ziua nationala la aniversarea celei de-a cincea uniri (de parca celelalte patru au fost caca-maca) si nu la aniversarea independentei, care, buna-rea, a fost una singura. Propun sa revenim la 10 Mai!
Iar lui Barna nu i-ar mai sta micu-n gat.