Latina prisca

Cronica lui Huru

Cine este Huru?! Nu stiu, asa cum nu stie nimeni: Huru este o bazaconie nationalista, ca multe altele. Are insa ceva special: este o bazaconie strict moldoveneasca!

Bref: pe la 1856 se face o mare descoperire, si anume se “descopera” un document pretins autentic, numit mai apoi “Cronica lui Huru”. In fapt, un fals ordinar (adica obisnuit), cu ajutorul caruia autorul (Constantin Sion) dorea sa acopere intreg Mileniul Negru al istoriei romanilor (al moldovenilor, de fapt), de la retragerea romanilor (274), pana la descalecatul lui Dragos si intemeierea principatului Moldovei. Nu va mai zic ce scrie in “cronica”, pentru ca-i de rasul curcilor; esential e insa un amanunt, si anume scopul ascuns al acestui fals: sabotarea Unirii principatelor! Caravasazica, il producem pe Huru ca sa-l delegitimam pe Cuza!

Capitulatiile

Trecem Milcovul si ajungem la Bucuresti, in Tara Romaneasca, zisa si Muntenia (ce tampenie, de parca Moldova n-ar avea munti cacalau!). Ce si-au zis “muntenii”? Hai, tati, sa falsificam si noi ceva, sa nu ramanem de caruta! Si-asa au aparut “capitulatiile” (despre care am invatat si eu la scoala), pretinse “tratate de pace” intre voievozii munteni (incepand cu Mircea cel Batran) si Imperiul Otoman. Smecheria era ca aceste “capitulatii” erau in asa fel redactate, incat cele doua parti (domnitorul roman si imparatul turc) pareau sa discute aproape de la egal la egal, nicidecum ca de la invins la invingator! Poate va amintiti scena aia din filmul “Mircea” al lui Sergiu Nicolaescu (evident, cu el insusi in rolul principal): e facuta punct cu punct dupa spiritul “capitulatiilor” – care sunt si ele niste falsuri ordinare, ca si alea fabricate la Iasi.

Codexul Rohonc

Trecem muntii (iar muntii astia!) si ajungem in Transilvania, zisa si Erdely in limba stapanilor ei de-atunci (ce ungur se gandea, in plin secol XIX, la Unirea romanilor din secolul XX?!); care nici transilvanenii, indiferent de limba materna, nu vor sa se lase mai prejos, asa ca domnul Samuel Nemes (zis “Literati”) pune mana si falsifica si el ceva. Asa apare pe piata Codexul Rohonc, o cacanarie la fel de mare ca celelalte, dar mai bine lucrata: sunt imaginare atat alfabetul, cat si limba in care e scris (ca nu degeaba i s-a spus omului “Literati”!). Evident, atat ungurii cat si romanii se arunca pe el ca vulturii, sa-l traduca si sa-l foloseasca in lupta lor nesfarsita, dar ti-ai gasit! Cum sa traduci un text dintr-o limba care nu exista, scris cu litere care nu exista?! Nu poti, dar poti sa inventezi: asa a facut Viorica Enachiuc (o adevarata patrioata!), si-a scos o “traducere” de te doare mintea. Cum s-ar zice, acolo unde dai de-un ungur mincinos, sigur dai si de-un roman inca mai mincinos, care sa-l traduca!

Decebalus per Scorillo

Hai ca nu e totul pierdut: avem ceva concret, un document epigrafic real: un ciob de oala sparta. Pe el citim doua fragmente de text, cu litere latine: “DECEBALVS”, zice primul fragment, si “PERSCORILO” cel de-al doilea. Cam putin, as zice eu, dar cine-s eu ca sa ridic clontul impotriva patriotilor?! Care patrioti citesc cele doua fragmente impreuna, desi ele sunt evident distincte (si obtinute prin stampilare, nu prin inscriptionare “de mana”): “Decebalus, per Scorillo”. Si ce-i cu asta?! Pai, e: in latina, “puer” inseamna copil; la un autor grec apare un nume cu totul marginal (“Scorillo”), despre care se afirma ca e numele unui conducator trac de dupa Burebista; “Decebalus” stim cu totii cine-a fost. Ei bine, iata si traducerea, din limba daca in limba romana: “Decebal, fiul lui Scorillo”! Atat de simplu si atat de genial!

Bine, au mai venit si ticalosii de lingvisti, care au preferat sa traduca altfel, ca niste tradatori de neam si tara: “Facut pentru Decebal” (Made for Decebal, sa inteleaga toata lumea). Adica mesterul ala care a fabricat oala a si stampilat-o, pentru ca idiotii de la DHL sa n-o trimita in alta parte, ci la clientul care-o comandase, adica la Decebal. Adica l-au tradus pe misteriosul “SCORILO” cu “facut, fabricat” din romana, bazandu-se pe o radacina traca, comuna romanei si albanezei, care la noi a dat verbul “a scorni”, iar in albaneza pe “a zgaria” (nu cunosc limba asta, nu pot da originalul). Niste nenorociti, lingvistii astia!

De ce spun asta? Pentru ca acea traducere, “per” = “puer” = “copil”, a avut o cariera fulminanta: din ea s-a nascut LATINA PRISCA! Evident, latina prisca este limba comuna a dacilor si a romanilor, care dovedeste ca “noi, romanii” suntem aici “din cele mai vechi timpuri” (?!), ca noi am intemeiat Roma (!), si ca d-aia Columna lui Traian ii arata pe daci si pe romani vorbind fara translatori: normal, s-aveau ca fratii pentru ca erau chiar frati!

Traiasca Latina Prisca... bahtalo.