Planul initial prevedea ca Erick si cu mine sa facem un Negoiu “mic si gras”, adica scurt si la obiect: plecam fara gagici, vineri seara, mergem cu masina pe Transfagarasan pana la Balea, punem cortul, pornim sambata pe traseu, mergem intins Balea – Laita –Laitel – Caltun – Strunga Dracului – Negoiu si retur, cu admirat privelistea de pe varf (poate vedem si Dunarea, ziceam noi), iar duminica ne intoarcem fluierand in Bucuresti, pe lumina si fara nici un stres.
Din planul initial s-a ales ca: Erick n-a venit; au fost multe fete; n-am mers nici un intins; undeva sub varful Laita ne-am oprit, ne-am pozat si ne-am intors; a fost ceata tot drumul, n-am vazut nici o priveliste (de Dunare sa nu mai vorbim); am dormit in casa, nu in cort; ne-am indopat cu gratare pana n-am mai putut; Bunicul a iesit pe interval cu niste rachiu de pere, ceva de mare exceptie (dupa cum se vede, nici Bunicul nu era in planul initial, rachiul nici atat); ne-am intors duminica pe o bezna teribila; cauzatoare de un mare stres.
Data viitoare cand mai organizez ceva cu Erick o sa pun mana sa scriu. Cu liniuta de la capat (sau cu bullets, cum se zice acum), si la sfarsit vedem ce-a iesit din proiect. Ca-n ritmul asta, putem planifica si-o Himalaya mica, si tot gratar iese – ca sa nu mai pomenim de tuica!
Din planul initial s-a ales ca: Erick n-a venit; au fost multe fete; n-am mers nici un intins; undeva sub varful Laita ne-am oprit, ne-am pozat si ne-am intors; a fost ceata tot drumul, n-am vazut nici o priveliste (de Dunare sa nu mai vorbim); am dormit in casa, nu in cort; ne-am indopat cu gratare pana n-am mai putut; Bunicul a iesit pe interval cu niste rachiu de pere, ceva de mare exceptie (dupa cum se vede, nici Bunicul nu era in planul initial, rachiul nici atat); ne-am intors duminica pe o bezna teribila; cauzatoare de un mare stres.
Data viitoare cand mai organizez ceva cu Erick o sa pun mana sa scriu. Cu liniuta de la capat (sau cu bullets, cum se zice acum), si la sfarsit vedem ce-a iesit din proiect. Ca-n ritmul asta, putem planifica si-o Himalaya mica, si tot gratar iese – ca sa nu mai pomenim de tuica!
5 comentarii:
Pai la Balea, nici in iulie nu gasesti tot timpul vreme buna, fara ceata. Acolo ceata e la ea acasa.
Cat despre rachiul de pere, cred ca a fost traznet !
@misu: Ce sa mai spunem de cei care n-au vazut niciun lac, nicio ceata, niciun varf? Cat despre tuica din '99 si bunicul.. chapeau bas! :)
@ geocer: cred ca legenda cu Dunarea vazuta de pe Negoiu e doar o legenda. dar nu sunt extrem de sigur, pentru ca oride cate ori am ajuns p-acolo am avut "noroc" numai de vreme d-asta. asa ca oricand poate sa imi zica cineva: "Eu am vazut-o!".
si-atunci ce mai zic?!
@ steluta: aia care n-au vazut nici lac, nici ceata, nici varf, au vazut in schimb o poiana de mare exceptie.
iar unii dintre ei au vazut chiar un adidas de-al meu - ceea ce compenseaza multe!
@ geocer: iti dai seama? bunicul are de 10 ani tuica aia si n-a baut-o!
si cand ma gandesc la vechii mai amici de pahar, care la un chef mi-au baut si frectia de usturoi cu care ma frecam pe chelie, ca-mi cadea parul; tampenia aia mirosea in asemenea hal, ca luni de zile n-a iesit mirosul din camera mea. iti dai seama, cand veneam si eu c-o fata, eram inevitabil intrebat: "ce naiba pute aici?!".
Intervin si eu, care am vazut si varf si lac si ceata si sunt si posesoarea Bunicului, si va zic: tuica aceea, de 10 ani, era pastrata pentru oameni de seama. Asa ca, daca pentru noi, el a pus la bataie nu numai o sticla ci chiar doua, inseamna ca stie el ce stie, nu?
@ amishor: nu te pui cu Bunicul! prietenii stiu de ce...
Trimiteți un comentariu