E clar: sunt masochist. Tre' sa ma duc la magazinul de specialitate si sa cumpar niste bice d-alea, pe urma sa angajez o muiere d-aia specializata (milf?!) care sa ma mutileze in bataie. Pai?
Adica draguta de Ela imi cere sa-i recomand carti bune, i le recomand, iar eu ce citesc in tren? Salammbo, de Flaubert! Incredibil. Buninteles ca m-am plictisit de moarte (roman istoric; actiune: razboiul mercenarilor, in Cartagina, intre primul si al doilea razboi punic. Palpitant, nenica!), si n-am inteles nici pana acum in ce consta “capodopereitatea” acestei carti, pe care au laudat-o criticii de-a ajuns clasica. Mie unuia mi s-a parut slaba, prea bombastica, prea lunga si prea plina de cuvinte extrem de rare (Patapievici zis “Nea Romica” e mici copii pe langa Flaubert). Adica bombastica, ce sa mai vorbim!
Singura explicatie pe care mi-o pot da este ca franceza in care e scrisa e de inalta tinuta. Nu stiu, poate. Ceea ce stiu e ca, in traducere, nu se pastreaza nimic din “inalta tinuta”. E pur si simplu o carte greoaie si infatuata.
Acum intelegeti de ce am nevoie de-un padibuz? Da, ca sa-mi dau cu el in... Doamne iarta-ma de cel Viclean!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu