miercuri, 14 septembrie 2011

Despre sărăcia bogaţilor


V-am zis că am bănănăit prin California, cel mai bogat stat dintr-o Uniune oricum foarte bogată (comparată cu ţara mea, nu aşa, în absolut). Impresionant, într-adevăr. Cu atât mai mult sare în ochi sărăcia unor anume californieni, pe care îi numeam, aşa în mintea mea, „sedefişti”. E vorba de oamenii străzii, bunînţeles.

Fără să ştiu, aveam şi eu în minte un fel de preconcepţie, ceva de genul „Acolo e o lume în care totul e bine, sau aproape”. Din lumea asta din capul meu lipsea complet ideea de „rau” (bad): foamea, frigul, frica, ruşinea, murdăria, mă rog, tot ce-a văzut tânărul Gautama când a ieşit prima oară din palat (n-am să vă insult inteligenţa explicându-vă cine era Gautama şi ce-a văzut el!). Numai că m-am înşelat profund, ca de obicei: pentru orice pe lumea asta, cineva trebuie să plătească preţul. Nu ştiu cine mai plăteşte în America şi ce „preţuri”, dar e clar pentru mine că sedefiştii plătesc.

O să ziceţi: „Bă, da' ăsta-i culmea! Vine din România, ţara sărăciei generalizate şi mare exportatoare de cerşetori, şi se-apucă să plângă de mila săracilor americani! Să muncească, dă-i dracu'! Parcă noi n-am munci, dacă am avea unde?!”. Daţi-mi voie, daţi-mi voie: aşa cum bogaţii lor sunt mai bogaţi decât bogaţii noştri, şi săracii lor sunt MULT mai nenorociţi decât ai noştri. Că doar am mai văzut eu homleşi, şi în România, şi în Turcia, şi în Europa de Vest, dar homleşii din San Francisco sunt crema.

De ce? Păi, în primul rând, pentru că sunt mulţi. În al doilea rând, sunt oameni bătrâni, nu puradei ca pe la noi. În al treilea rând, pentru că trăiesc, mănâncă şi se îmbracă din gunoi (la propriu). În al patrulea rând, pentru că nici măcar nu cerşesc: au ajuns în asemenea hal de decădere, încât preferă să scurme prin tomberoane decât să întindă mâna. Îmi amintesc de gluma aia din Caţavencii (de pe vremea când era Academia Caţavencu): mai dă-l dracu de popor român, că i-e lene şi să fure! Ei bine, am văzut acum că se poate şi mai rău. Şi acum că mă gândesc, parcă e şi mai rău să ajungi pe stradă în California, decât în România: acolo, chiar eşti mâncat.

Rău îmi pare doar pentru că n-am reuşit să-i şi fotografiez: mi-a fost frică. Nejustificat, c-am înţeles că n-ar fi periculoşi (mă rog...), dar am zis să nu-mi stric vacanţa şi să risc vreo belea. Nu mi-era de cafteală, că oricum fug mai repede ca ei, dar ce mă făceam dacă ma dădea vreunul în judecată?!

4 comentarii:

ciprian teodorescu spunea...

m-am lamurit si din articolul asta al tau,ca America este un fel de "curva"care se bate cu pumnul in piept ca e democratica(ca e curata),dar de fapt e prima tara din lume care e cea mai ne-democratica.de ce ?simplu ca buna ziua:
1.au demonstrat-o randurile de mai sus,ale calatorului Mihai Buzea;
2.razboaiele de retardati pe care le duc americanii cu unele state,pretextand,EVIDEMENT,terorismul.
sorry,sut jalnici americanii,i detest.crede-ma nici cu viza in mana nu as merge acolo....

Mihai Buzea spunea...

@ ciprian teodorescu: mie mi-a placut, si m-a impresionat mult, atat in bine, cat si in rau. in privinta opiniei de a nu merge in vizita acolo daca ai ocazia, sunt de parerea contrarie: o experienta care iti imbogateste mintea si iti mai spulbera preconceptiile... nu trebuie ratata. eu asa zic.
p.s. acum, daca ma gandesc bine, exista ceva mai rau decat sa nu te duci in america: sa te duci in america fara bani! (cum era sa patesc eu, am scapat la mustata). atunci chiar ca ai pus-o!

ciprian teodorescu spunea...

pai si-n mejdunarodna repablika balgaria,daca te duci fara cat iti trebe,romanashu care vine cu burta plina de la Nisipuri(asta e tzelul sau de fapt,burta arhi-plina la bufetu suedez),daca te vede ca n-ai nu te ia de-acolo.so,excursionstu trebe sa-si faca bine calculele...

Mihai Buzea spunea...

@ ciprian teodorescu: aferim! ce rafting, ce climbing, ce sky diving?!
turismul fara bani, ala e turism extrem!