miercuri, 30 mai 2012

Alin Fumurescu

 Acest post ar fi trebuit să se cheme „Despre religiozitate și despre alți demoni”, dar am preferat un titlu mai de impact, în dorința (meschină și diavolească) de a fi citit de cât mai mulți oameni, pentru că un titlu ca „Alin Fumurescu” este mult mai ușor de găsit cu un motor de căutare. 

Subiect: domnul Alin Fumurescu, un universitar american de origine română (adică un român emigrat în America), a publicat un articol pe site-ul Contributors, site pe care eu îl citesc cu religiozitate. Articolul se numește «... despre prostia „de dreapta” și prostia „de stânga”», iar autorul susține, în stil foarte propriu, o teză relativ clasică: „Decât prieteni mincinoși, mai bine dușmani pe față”. El, Alin Fumurescu, ca om de dreapta, susține că mult mai rău face cauzei adevărului un individ cu convingeri de dreapta, dar cu capacități intelectuale limitate (un „neajutorat”), decât unul cu convingeri de stânga, la fel de neajutorat. De ce? 

Pentru că, susține autorul, omul de dreapta își pune întrebări, pe când cel de stânga are pregătite răspunsuri. Și, adaugă Alin Fumurescu, este mult mai simplu să te prinzi de prostia unuia care „le știe pe toate”, decât de a unuia care, aparent, își pune același întrebări ca și tine. Pe scurt, Alin Fumurescu atribuie „recursul la autoritate” (ca mecanism cognitiv) oamenilor de stânga, rezervând „tradiția critică” oamenilor de dreapta. Unde este problema: Alin Fumurescu, orbit de lumea americană în care trăiește, identifică „oamenii de stânga” cu „ateii”. Iar pe cei de dreapta cu „credincioșii”. 

Numai că în Europa de Est lucrurile stau exact pe dos: ateii sunt de dreapta, iar ortodocșii de stânga. Nu am nevoie să demonstrez în amănunt această afirmație (o s-o fac, dacă mi se cere), pentru că toată țărănimea bigotă și tot pensionariatul urban votează cu stânga (PSD, în cazul României. La fel stau lucrurile și în celelalte țări din Est). Articolul lui Alin Fumurescu este plăcut la lectură, ca de obicei, și incitant, dar suferă (acest articol anume, nu scrisul lui Fumurescu în general) de o eroare absolut jenantă. O iau integral cu copy/paste, pentru a nu fi acuzat de citare trunchiată: „Când ești «de dreapta» trăiești în îndoială. Când ești de stânga, trăiești cu certitudini, cu explicații «științifice». Ca ideologie – și vă rog să nu mi-o luați în nume de rău, e o constatare – stânga e proastă. E proastă pentru că-și imaginează că are explicații: proletariat, luptă de clasă, gene”. 

Acest mic pasaj explică de ce nu reușesc eu să comunic realmente cu amicii mei credincioși: ei bagă în aceeași oală teoria marxistă cu teoria evoluționistă. Cumva, e de înțeles, pentru că în școlile comuniste, evoluționismul era predat ca o „dovadă” în sprijinul marxismului. Mica diferență, pe care Alin Fumurescu refuză s-o observe, este că marxismul a fost doar o teorie economică falimentară, pe când genetica e o știință concretă, nu o teorie bazată pe vorbe goale: oaia Dolly și ingineria genetică sunt fapte, nu vorbe. 

Din păcate, persoanele credincioase aleg în mod conștient să se comporte precum copiii mici: ceea ce mie nu-mi convine, nu există. Iar adevărul este ce îmi convine mie să fie adevărat. Uluitor este că Alin Fumurescu (ca și Petre Țuțea, dealtfel), privind aceleași fapte ca și mine, trage (cu bunăcredință, presupun), concluzii exact opuse: eu zic că persoanele religioase trăiesc în întuneric, iar ateii în lumină. Eu zic că religioșii sunt leneși care nu caută adevărul, iar ateii fac exact asta, sunt permenent în căutare de adevăr. Eu zic că religioșii au răspunsuri de-a gata, iar ateii pun întrebări. Eu zic că în 1963, când Watson, Crick și Wilkins au luat premiul Nobel pentru descoperirea genomului, sau în 1973, când același premiu a fost împărțit între Lorenz, von Frisch și Tinbergen (pentru consacrarea etologiei ca știință), specia umană a primit mai multă lumină decât în cei aproape 2000 de ani de creștinism. Este exact imaginea „în oglindă” pe care credincioșii o au despre atei. 

Sau, în memorabila exprimare a lui Țuțea: „O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor”. Remarcabilă formularea. Primitivă, de Ev Mediu, dar plină de forță poetică. Din păcate, ceea ce era scuzabil și chiar de înțeles la Țuțea, datorită lipsei lui de acces la informație, e inexcuzabil la Alin Fumurescu, lector la Departamentul de Științe Politice a Universității Indiana din Bloomington, SUA.

6 comentarii:

Mai-mic-decit-micul spunea...

Bine, raspund:

Din capul locului, nu contrazic teoria ta ca ateii si credinciosii se vad in oglinda. Chiar imi dau seama ca este foarte adevarata, din pacate...

O singura clarificare as vrea sa fac. Anume ca religia nu se ocupa cu treburile materiale ("pamintesti") care ii pre-ocupa pe atei. Si este foarte normal sa fie asa pentru ca ateul cauta mai adinc in materia care il inconjoara ca sa inteleaga cum functioneaza iar credinciosul cauta in afara materiei pe care o considera ca il tine "prizonier".
Scopul religiei (ma refer la cele citeva religii despre care mai stiu si eu cite ceva) este unul singur: eliberarea sufletului ca sa ajunga la viata vesnica.
Adica:
* vrei ca dupa moartea corpului sa mai fie ceva, atunci te uiti in afara sistemului inconjurator si eventual dai de Dumnezeu.
* nu te intereseaza ce se intimpla dupa ce mori (sau esti convins ca nu este nimic), atunci te uiti la ce ai mai la indemina.

Pina la urma ne dam seama ca fiecare individ este intr-o cautare propie in care sufera de incertitudilile si indoielile mai sus mentionate.

In concluzie, indraznesc sa zic ca problema care te deranjeaza pe tine este de fapt "etichetarea". Ateii ii eticheteaza pe credinciosi iar credinciosii, la rindul lor, ii eticheteaza pe atei "in oglinda".

Etichetarea, adica judecarea oamenilor dupa niste preconceptii, face parte din conditia umana.
Iar depasirea conditiei umane face parte din drumul spre sfintenie. :)

Zergu spunea...

@Mai-mic-...: Pentru niște oameni care „nu se ocupa cu treburile materiale("pamintesti") care ii pre-ocupa pe atei”, religioșii sunt al dracului de preocupați de a face tot felul de schimbări pământești: legi care obligă direct sau indirect pe toți oamenii să „sponsorizeze” religiile, obligarea cât mai multor oameni să-și îndoctrineze la școală copiii cu povești imbecile din deșert, obligarea nemusulmanilor să nu-l deseneze pe Mahomed, încercarea de a elimina dreptul la liberă exprimare prin reintroducerea noțiunii imbecile numită blasfemie, catedrale de 1 miliard de euro pe bani publici și câte și mai câte.

Zergu spunea...

@Mai-mic-...: Pentru niște oameni care „nu se ocupa cu treburile materiale("pamintesti") care ii pre-ocupa pe atei”, religioșii sunt al dracului de preocupați de a face tot felul de schimbări pământești: legi care obligă direct sau indirect pe toți oamenii să „sponsorizeze” religiile, obligarea cât mai multor oameni să-și îndoctrineze la școală copiii cu povești imbecile din deșert, obligarea nemusulmanilor să nu-l deseneze pe Mahomed, încercarea de a elimina dreptul la liberă exprimare prin reintroducerea noțiunii imbecile numită blasfemie și câte și mai câte.

Mai-mic-decit-micul spunea...

@Zergu: Sint chiar de acord cu tine. Situatia luata asa cum o pui tu este chiar trista.
Dar fata de tine sint nevoit sa ma repet: te rog sa eviti confuzia dintre religie si oamenii care o practica.

Acum ma gasesc in postura de a insista sa incerci sa iti depasesti un pic conditia si sa nu judeci toti oamenii la fel, etichetindu-i. Nu toti oamenii religiosi fac lucruri de rusine, poate mai gasesti si vreunul mai rasarit. In aceeasi masura, nu toti ateii sint comunisti, asa cum singur ai protestat mai sus...

Parerea mea este ca incercarea de intelegere a individului este mult mai valoroasa decit comasarea multimii sub aceeasi eticheta. Si, pina nu demult, asta era si parerea ta...

Mihai Buzea spunea...

@ Mai-mic-decat-micul: Alo! Eu, Gikă, am protestat ca nu toti ateii sunt comunisti, nu Zergu!

Cred ca esti intr-o mica mare confuzie, Otere...

Mai-mic-decit-micul spunea...

@Zergu: Se pare ca a fost o confuzie la mijloc. Am crezut ca Mihai Buzea s-a apucat sa semneze altfel. Te rog sa ma scuzi si sa ignori referintele cu accent personal. Ideea as pastra-o dar nu in sens polemic ci de completare.

@Mihai Buzea: Mai bine nu ma sunai deloc.