Nu vreau s-o fac pe originalul, ci pastișez deschis acea găselniță publicitară, aia care încerca să ne vândă detergent (”Murdărirea este bună!”). Normal că-i bună, că pe-un copil curat n-ai de ce să-l speli cu detergent, îl speli cu săpun, și oricum, doar când începe să pută. Deci, pentru un fabricant de detergent, ecuația e simplă: copii curați = faliment.
Acum, ce vreau să zic cu ”sărăcirea” și de ce o asociez cu un lucru bun: noi, de fapt, suntem foarte bogați. Eu, care scriu gândurile astea. Tu, care mi le citești. Și eu și tu suntem suficient de bogați ca s-avem burta plină (altfel n-am citi, am fura găini și le-am mânca), suficient de bogați ca să fi beneficiat de o educație (altfel nu am fi în stare să citim), suficient de bogați ca să ne permitem alte preocupări decât acoperirea necesităților imediate (ce mănânc mâine, cu ce îmbrac copilul, cum plătesc chiria). Da, tu și cu mine facem parte dintre bogătașii speciei noastre: majoritatea o duce cu mult, mult mai rău!
Grija care ne fute pe amândoi este această recesiune care a urmat crizei din 2008 și care pare să nu se mai termine. Grija se referă la viitorul pe termen mediu, adică ”Vai, ce s-o-ntâmpla cu euro, ce s-o alege de Uniune, dar de greci, bieții de ei. Etc”.
Părerea mea: labă.
Ce vreau să spun cu asta: n-o să fie nimic insuportabil, în afară de scăderea nivelului de trai. Așa ceva e insuportabil numai pentru cei care nu-și imaginează viața fără bani – dar eu mi-o imaginez perfect. E insuportabil pentru cei care n-au supraviețuit comunismului românesc. E insuportabil pentru cei care n-au muncit cu mâinile. Sau pentru cei care trăiesc numai prin comparație (”De ce ăla să aibă mașină și eu nu?”). Dar, altfel, e perfect suportabil – a venit prosperitatea, s-a dus, va veni iar. Vorba ardelenilor: ”Ce dacă-i război, ce, n-o mai fost?!”.
Și ca încheiere: fără mișto, suntem niște ipocriți. Dacă n-ar fi săraci pe lume, cine ar ține în mișcare ”mașinăria lumii”? Cine ar face munca manuală, cine ar ocupa toate joburile blue collar?
De fapt, asta e marea frică, nu? Să ajungem noi acolo, așa-i?
Și dac-ajungem, ce?
2 comentarii:
da,ai dreptate din ce scrii.noi,romanii,am devenit din ce in ce mai ipocriti si mai rai,si mai de ne-inteles,si uite asa,am curajul sa o spun.tot timpul comparam,in loc sa fim centrati pe noi insine,pe stricta noastra munca.ni se pare ca saracim,dar a doua zi,maai vartos,vrem sa-i demonstram colegului,vecinului etc,ca ne-am luat o alta masina,un alt aipod,un alt calculator,atacam terasele din centrul isteric de nu mai e loc la nici una.vai domnule,ce a scazut nivelu de trai.da da e criza da in capetele noastre,ca ,dupa cum ne aratam ,cu jipane,mertane,nu s-ar zice ca e
@ ciprian teodorescu: mi-a zis un amic ca sunt zone din tara unde-i saracie lucie... unde problema se pune la nivel de "blid de mancare". Iar pe noi, vorba ta, ne fute grija de gipanul vecinului!
:(
Suntem MICI, domnule, luati per ansamblu, ca natiune. In plus, ne mai tampesc si televiziunile!
Apropo, eu la o televiziune lucrez. Ca sa nu fac pe mieluselul ala neprihanitul.
Trimiteți un comentariu