Antiamericanism

Am citit ieri cartea ”America povestită unui prieten din România”, scrisă de Martin S. Martin (fost Martin Ștefan Constantinescu înainte de emigrare, petrecută în 1985 – deci sub formă de ”fugă” sau de ”a ales libertatea”, depinde din ce unghi privești problema!). Nu e o carte care se citește foarte ușor, pentru că autorul e chirurg de meserie, nu scriitor, dar e foarte ”grasă” în informații exacte și clar prezentate, deci o sursă de primă mână. Completată cu o bibliografie amplă, dar asta contează mai puțin pentru subiectul de față.

Subiectul este antiamericanismul. Atât în sens global, dar nu pe ăla vreau să-l discut, cât în sens local, provincial, românesc. După lectura cărții am făcut un mic experiment, cu gagică-mea și cu soră-mea pe post de cobai. Amândouă s-au pronunțat pentru un antiamericanism moderat (după părerea lor; mie nu mi s-a părut ”moderat” ci ”furibund”! Mă rog, nuanțe). Am să enumăr motivele invocate de ele pentru a-și justifica opinia; înainte de continua, precizez că ambii mei ”cobai” sunt persoane foarte bine educate, vorbesc limba și cunosc (o parte din) America prin experiență nemijlocită, nu ”din filme” ca tot românul care are și el o părere. Bun, iată cauzele antiamericanismului la români, în opinia lor:

1. Invidia. Nivelul de trai și oportunitățile sunt foarte diferite în Statele Unite față de România, nemaivorbind de forța simbolică a ”americanității” față de ”românitate”.

2. Ignoranța atribuită americanului mediu. Din punct de vedere românesc, americanul este o ființă al cărei credo este ”Nu știu, dar nici nu mă interesează!”. La nivel concret, percepția este că românul e interesat de toate, pe când americanul nu e interesat de nimic altceva în afară de pizda mă-sii. Exemplificare: românii învață cu plăcere limbi străine, pe când americanii nici pe-a lor nu și-o știu bine.

3. Militarismul intrusiv (interveționismul). Tradus în termeni simpli, ar fi ceva de genul ”Americanii își bagă nasul în treburile altora, treburi care nu-i privesc câtuși de puțin!”. Exemplificare: intervențiile militare din Coreea, Vietnam, Grenada, Somalia, Irak, Afganistan et caetera.

4. Exportul de subcultură. Filmele de acțiune (serie B), talk-show-urile TV, Coca-Cola și McDonald’s au invadat planeta și au dislocat produse (culturale și nu numai) de o calitate incomparabil mai bună.

5. Filosemitismul atribuit elitei politice americane. Din nou, în termeni simpli, acest argument sună așa: ”Americanii conduc lumea, iar evreii îi conduc pe americani, ca să-și facă ei gheșefturile! Păi, vezi? D-aia nu merge treaba și nu e pace pe pământ!”.

Acestea au fost argumentele ”la prima mână” pe care mi le-au furnizat cele două respondente. Am intrat pe wikipedia (articol aici) și am găsit mult mai multe argumente, din varii puncte de vedere. Nu vreau să comentez în niciun fel, sunt doar uluit de antiamericanismul real din societatea românească (precizez că eu unul nu-l împărtășesc absolut deloc, dimpotrivă), iar ca să mă mai ponderez, prefer să-l atribui Zeitgeist-ului (adică, e la modă să fii antiamerican în Europa, iar poporul român, mimetic ca întotdeauna, n-a rămas nici de data asta în afara ”modei”).

Înainte de a-mi grohăi propriul meu punct de vedere, în alt post, îi rog pe toți cei care citesc ce-am scris aici să-mi mai spună vreo motivație a antiamericanismului; cu cât adun mai multe, cu atât mai bine. Ca să pot da un răspuns cât mai complet, când va fi momentul. Dacă aveți amici vehement antiamericani, implicați-i și pe ei: în fond, the more, the merrier!