Întrebarea este dacă
ăsta-i un avantaj pentru Lucian. Așa, ochiometric, ar părea că e: așa cum
într-o luptă de stradă, Gracev l-ar face praf pe Lucian (boxul e orice, dar nu
dirty-fighting), normal ar fi ca, în ring, respectându-se regulile marchizului
de Queensberry, Lucian să învingă. Dar cu tipii ăștia proveniți din arte marțiale
nu poți să știi niciodată, din motivul destul de simplu că ei sunt extrem de
tăbăciți în bătaie... adică e foarte greu să-i bați și-i imposibil să-i sperii.
Cum l-a speriat Carl Froch pe Lucian Bute, en passent fie spus.
Ce-o fi, om vedea. De pariat
nu mai pariez, că la cât ghinion am, aș fi în stare să pierd și la o partidă de
toci sau de popa-prostu; dar am să-i țin și eu pumnii lui Lucian, să se
întoarcă în ring și să nu se lase până nu-l detronează pe ”regele” categoriei (Super Middleweight), Andre Ward.
Atunci, da, poate să se retragă. Ca orice fost boxer, probabil c-o să-și deschidă
un restaurant prin Centrul Vechi, plus o sală de antrenament, undeva pe
cartiere. La afacerea din Centru nu mă bag, dar la aia din cartier, da: o să-i
propun să mă angajeze pe mine ca ”recrutor”.
Știți ce face un recrutor?
Îi aduce la sală pe mardeiașii de pe cartiere, ca să fie caftiți în ring de
pumnii unui fost campion mondial. Pentru ei, asta e confirmarea definitivă că
sunt șmecheri de șmecheri. Iar dacă reușesc să-i mai și ”prindă” una, atunci
devin zei pentru picimea de pe mahalale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu