Am terminat și eu
de citit un roman de Romain Rolland, după ce ani în șir am dat târcoale
urieșeniilor numite Jean-Christophe și Inima vrajită, de care n-am avut
niciodată curajul să m-apuc. Acum nu regret : cine dracul mai citește
astăzi palavragii d-ăștia ca Rolland, Zola, Proust sau Balzac ?! Că doar
oamenii nu-s nebuni, sau, mă rog, nu mai sunt !
Colas Breugnon e
un roman normal ca dimensiuni, după criteriile de azi, sau un ”mic roman” după
criteriile din vremea lui. Nu
e o lectură neplăcută, ba pe alocuri e chiar amuzantă, dar în orice caz foarte
simpatică prin naivitate. Autorul nu știe dacă să fie socialist, paseist,
naționalist modern (adică francez), naționalist local (adică burgund) sau
”naționalist paseist”, adică gal! M-a bufnit râsul de nenumărate ori, când mă
gândeam la daciștii noștri, care descoperă acum ce ”descoperise” alte Romain
Rolland la 1900! Mă rog, fac și ei ce pot, cum făcea și el ce putea, la vremea
lui: mai înjura un popă în numele socialismului, mai cânta un Te Deum în numele patriei franceze...
enfin, era și el la fel de debusolat la vremea aia cum sunt o grămadă de oameni
în zilele noastre. Și pentru el se schimba lumea (socialismul era atunci marea idee, cum e acum ecologismul), cum se
schimbă și azi pentru noi, debusolații de început de secol (și el trăia tot un
început de secol, săracul Rolland!).
Dacă vă pică opul
în mână, citiți-l, că nu e pierdere de vreme și e o lectură plăcută, din multe
puncte de vedere. Nu e nici pe departe vreo capodoperă, dar nu e nici fușăreală.
Cel mai bine ar fi să-l citiți direct în franceză, pentru ăia care aveți acces
la limbă, că cică e scris într-o franceză foarte simpatică, foarte creativă,
gen Creangă sau Rabelais. Pentru mine, evident, nu s-a pus problema... din păcate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu