Povesteam ultima
dată cum urma să mă duc în Fire Club cu băieții și să mă uit la meciul de
fotbal de la Budapesta, ăla dintre Ungaria și România. Și ce-mi dă prin gând?
Ia să testez eu care e stadiul real de reconciliere româno-maghiară! Evident,
am pus la cale un plan subțire, că doar nu era să-ntreb de-a dreptul,
berbecește. M-am dus și-am cumpărat un tricolor maghiar, de 13 lei, unul d-ăla
mic, de pus pe mese festive când vine o delegație în vizită. Planul, foarte
subtil (credeam eu), era să pun stegulețul pe masă și să aștept întrebările
celor din cârciumă. Le-aș fi răspuns că e un concurs, că trebuie să scrii cu
pixul un mesaj pe steguleț (nu mai lung de 10 cuvinte), și autorul celui mai
creativ mesaj e premiat cu o bere din partea casei (barmanul e prieten cu mine,
de la fotbalul din Joia Verde). Taxa de participare la concurs era de 5 lei. Mă
așteptam ca oamenii să scrie numai înjurături, eram pregătit pentru asta, dar
aș fi premiat cea mai creativă înjurătură (nu e ușor să produci așa ceva, să
știți!) și toată lumea era fericită. Iar eu rămâneam cu minim 15 lei în
buzunar, și-n felul ăsta îmi scoteam și banii pe steguleț.
Socoteala de
acasă nu se potrivește cu cea de la târg… aveați vreun dubiu? Experimentul meu
a decurs după cum urmează: am ajuns, am scos stegulețul din geantă, l-am pus pe
masă și am deschis pliscul, ca să le explic băieților regulamentul de concurs;
în secunda doi era bătaie pe el, cine să-l sfâșie mai repede în bucăți și să se
frece cu el între picioare. Au fost doi ”câștigători”, dintre care unul (după
frecatul ritualic pe la coaie) s-a apucat să ardă bucățica lui de steguleț cu
țigara, iar celălalt a plusat, c-a scuipat pe bucățica proprie și-a anunțat
solemn că se duce și la budă, să se șteargă cu ea la cur.
Da. M-am lămurit
care e stadiul real al reconcilierii. Mai am de lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu