Alba-Iulia. Cetatea.

Veste buna: incredibil, cetatea imperiala din Alba-Iulia e aproape gata! Nu stiu cand au inceput renovarea, da’ sa tot fie vreo 10 ani. Ei bine, sa vezi si sa nu crezi, treaba e aproape de finis, iar in curand Alba-Iulia o sa fie “obiectiv” pe blogurile turistice din toata Europa. Sa-mi inghit sapca daca n-o fi asa!

Mai e de lucru, nu zic. Dar grosul a cam fost facut. O poti vizita inca de acum, ca ai ce vedea, fie ca esti turist cu carte sau turist cu bani, fie care esti ateu sau religios, fie ca esti roman, ungur sau extraterestru: e de vizitat pentru toata lumea.

In primul rand, trebuie sa stiti ca cetatea nu e d-aia medieval, un castel cocotat pe-un gorgan. Nu, o fortareata tip Vauban, adica fortificatie ingropata in pamant, cum s-au tot facut incepand de la Revolutia Franceza incoace. Azi le-am zice “cluster de cazemate” la asemenea lucrari, dar atunci le ziceau pur si simplu “cetati”, ca sa nu-si mai bata capul. OK, cetati sa fie!

Ai mai intai de toate un sant inconjurator, de dimensiuni impresionante (in zidul asta ai si cateva carciumi ‘oatze, daca te ia cumva setea). Pe urma, in interiorul incintei, ai o catedrala ortodoxa de neam prost (asta e…) si una catolica, foarte veche, de pe la anul 1002 (!), unde-s inmormantati o gramada de oameni care au marcat istoria Transilvaniei, si pe care buninteles ca noi nu i-am invatat la scoala: Gabriel Bethlen, Stefan Bocskai, frater György, plus Huniazii: Iancu, fratele sau (nu stiam c-a avut un frate!) si fiul lui cel mare, Ladislau, ala care-a murit de tanar (decapitat, ca sa vezi ghinionul dracului!). Acuma, nu sunt sigur daca alea sunt chiar morminte sau doar monumente funerare, dar orisicum. Mai bine sa le vezi decat sa nu. Te mai destupi la minte.

Pe urma te plimbi prin cetate, unde dai peste tot felul de catacombe, una dintre ele fiind si camera de tortura, unde ala amaratul care se ridica contra Dietei sau imparatului (depinde cine era la butoane in momentul respectiv) spunea si laptele supt de la ma-sa. Ca si-acuma. Numai ca pe vremea aia, nu stiu cum se facea ca ala amaratul era mai mereu un roman. Ca si-acuma.

Cea mai smechera carciuma e amenajata in fosta pulberarie a cetatii; nu mai stiu cum se numeste carciuma, dar e chiar foarte, foarte misto. Vinul e bun si gulasul exceptional. Iar decorul face toti banii. Apropo, ieftin nu e, dar iti permiti, daca nu te-arunci la caviar de Caspica si laba de urs in aspic.

Ar mai fi o chestie, de fapt, doua: daca mergi chitit sa vezi cetatea, aloca-i o zi intreaga. E mare, chiar mare, si doar n-o sa mergi non-stop, te mai opresti la o bere, la o gustare, la un strudel. E plin de carciumioare in zidul ala, am zis.

Be mic: cica la sfarsitul lui august se face in cetate prima editie a festivalului de cultura Dilema Veche. Eu va sfatuiesc sa va duceti, dar fara prea mare tragere de inima: ce fel de festival de cultura e ala, daca pe mine nu m-au invitat?!