Turda, bifa si teapa

Poate n-o sa ma credeti, regateni dumneavoastra, dar Turda (“Torda”, pe numele din hartile mai vechi) e un oras plin de istorie transilvana cum e Nea Gigi de parai. Explicatia nu e complicata, cumva: Turda e cel mai apropiat oras de Cluj. Oras important, vreau sa zic (fortificat, cu case tepene, ma rog). Ergo, de cate ori Dieta de la Cluj o baga pe maneca, din cine stie ce motiv (razboi cu altii, razboi intre ei, ca peste tot), se intrunea sau se refugia la Turda, si delibera acolo. Destul de aproape ca sa ajunga repede, destul de solida cetatea ca sa reziste daca venea careva peste ei cu bataia.

Deci, daca aveti drum prin oras, nu fiti tampiti si googaliti inainte, ca sa stiti ce aveti de vazut. De vazut pe dinafara, ca putorile de turdeni nu s-au deranjat sa bage bani in amenajarea cladirilor istorice din oras, sa aiba si ochiul turistului pe ce pune obiectivul foto; vrei sa vezi? Vezi, dar de pe trotuarul alalalt, ca-n curte nu poti intra. Ca e proprietate particulara. N-am nimic impotriva, oricum cocalarul nu vrea sa fojgaie prin odaile unde s-a redactat si semnat Edictul de la Turda, dar uite ca eu vreau. Si mai sunt si altii ca mine. Ce, noi suntem nimeni?! Suntem chiar dispusi sa platim, o suma modica, buninteles, dar sa fim lasati sa vedem bucatile de istorie din tara asta. Dupa ce ca sunt putine, mai sunt si incuiate!

Bun, dupa aceasta filipica menita sa ascunda faptul ca nu m-am prea deranjat sa iau Turda la pas (eroarea mea! Dar si orasul e relativ saracut, bine, nu in sens de Teleorman sau de Vaslui, dar in sens de orasul Sebes/Mulbach, sa zicem), va zic ce aveti de facut: de mers la Salina Turda si de nemers la “mormantul” lui Mihai Viteazul de langa oras. Sa le luam pe rand.

Salina de la Turda e cea mai frumoasa din tara. Punct. Avand in vedere ca Ungaria, Serbia, Bulgaria si Republica Moldova nu prea au ocne de sare, e posibil sa fie cea mai frumoasa dintr-o zona vasta, din care excludem Ucraina (ea insasi o “zona” mai vasta decat toata zona noastra vasta!). Au intrat acolo bani cu lopata, dar rezultatul merita cu varf si indesat. Fata de Slanic Moldova, de Cacica din Bucovina, de Praid din Secuime sau de Slanic Prahova din Muntenia, Salina Turda e ca diamantul fata de cacarezele de capra. Hawk. Mergeti si-o vedeti.

Dar, insa! NU mergeti la minciuna ceausist-securista numita “Mormantul lui Mihai Viteazul de la Turda”, pentru c-o sa va dati cu barda-n coaie. Nu e niciun mormant acolo. Niciun fel de Mihai Viteazul. E un drum prost, pe care va stricati masina, ca sa ajungeti intr-un mic varf de deal, intre o unitate militara si o plantatie de nu stiu ce (pomi fructiferi?! Salcami japonezi?!), unde veti da de un asa-zis “parc dendrologic” (la standarde romanesti. In Franta, chestia aia s-ar numi “maidan incopacit”. Nu ca n-ar avea istorie: acolo chiar a fost parc dendrologic. Pe vremea Imperiului, buninteles) si de un monument ceausist, despre care nu poti spune daca e ridicat in onoarea lui Mihai Viteazul, a lui Stalin sau a lui Pol Pot.

Am terminat? Nu, de-abia m-am incalzit: langa monument se construieste o mega-manastire ortodoxa, mare cat o zi de post, despre care popii deja au raspandit vestea ca e facatoare de minuni.

Bai, nu glumesc! Din masinile parcate langa “parcul deondrologic”, numai alde nevasta-mea si cu mine coboram pe picioare, in rest oamenii erau coborati: care pe targa, care in wheel-chair, care in carje, care mai de care. Veneau, vezi-Doamne, sa-i vindece moastele lui Mihai Viteazul. Care nu exista, dupa cum stiti: capul a fost adus la manastirea Dealu, iar corpul a ramas pe campul de lupta, ingropat la groapa comuna, alaturi de ale soldatilor, aliati sau inamici. Dar iata ca Viteazul, saracul, baga bani in buzunarul popilor si dupa moarte… macar ca-n viata i-a iubit de n-a mai putut. Ca si Cuza. Ca si Carol batranul. Ca si mine. De pilda.