Letonia 2014

Radeti ca prostii! “Ce, ba, ai fost in Letonia? Ha, ha, ce bou esti: nimeni nu merge in Letonia!”. Asta e tot ce stiti voi despre Letonia, romanilor destepti care esteti.

Da, am fost si mi-a placut foarte mult. Extrem de mult, ca sa fiu sincer: patru zile intr-un oras de poveste, fara niciun roman! Ce-mi pot dori mai mult, ca roman pursange?

Deci, pe scurt, pot spune ca Letonia e tot ce nu e Thassos. Sau Antalya. Sau Costinesti. Sau moastele sfintei Parascheva. Este paradisul romanifree. Dar sa trecem de la general la particular si sa nu mai discutam discutii!

Iata, am stat in aceasta frumusete de hotel

Ce, nu distingi niciun hotel in aceasta imagine? Nici nu ma mir. E-o fosta manastire, fondata pe la 1211, odata cu orasul Riga, si-amenajata ca hotel cu dependinte: trei baruri, un restaurant, vreo enspe magazine cu suveniruri din chihlimbar (despre astea nu prea am detalii; luati legatura cu nevasta-mea), plus o “gradina de bere”. Desigur, pot povesti despre aceasta ultima dependinta, dar doar daca mi se face cinste. De azi inainte, am decis: nu mai vorbesc gratis. Gata cu duhul blandetii!

De distrat, m-am distrat copios: am baut cantitati enorme de ceai

m-am tras in poze cu diverse papusi locale

am biciclit la disperare

iar cand mi-a fost foame, am luat o gustarica, la improvizatie

Amalia a avut si ea bucuriile ei, cum face de fiecare data: s-a indragostit de o vila din cartierul de fite al orasului, pe care-a botezat-o “Casa cu caine”

Si era foarte fericita, pana cand mi-a aratat-o si mie

Iar eu i-am stricat distractia, buninteles, explicandu-i ca inca nu s-a inventat cainele marsupial, deci dihania de pe casa nu e caine

S-a intristat foarte tare si s-a dus la mare. Unde era cat p-aci sa se simta bine, daca nu i s-ar fi amintit de pisicile lui Grecku

sau de Grecku in general

Asa ca a scurtat vilegiatura litorala si ne-am intors in Riga, luand trenul dintr-o Gara pentru Doi

In Riga odata reintorsi, am preluat comanda si am hotarat ca prioritatea zero este sa vizitam Muzeul Ocupatiei (1940 – 1991), unde m-am si fotografiat, dealtfel, intr-o baraca de gulag (reconstituita).

Cica intre 1940 si 1955, mai mult de un milion de letoni au fost deportati in Siberia, unde au murit aproape toti. Rusii aveau o boala groaznica pe ei, din cauza ca majoritatea populatiei letone sprijinise Rezistenta anticomunista (“Fratii padurii”). Cand zic ca “m-am” fotografiat, vreau sa spun ca am rugat niste domnisoare turiste sa apese pe declansator, pentru ca Amalia a refuzat categoric sa vada dovezile terorii ruse indreptate impotriva minoritatilor din URSS. Nici nu ma mir c-a refuzat. Anul trecut se distra prin Sankt Petersburg. Totul se explica. Misterele sunt hilare.

Inchei aici, nu inainte de a va da un hint despre cafeneaua Black Magic, unde m-am imbibat cu licoarea nationala letona, numita Balzams. Iata hintul:

Am spus ce-am avut de spus. Astept replica Amaliei, pe care-o voi publica tot aici, intr-o postare consecutiva.